În toată tărășenia ce ne-o cer unii nedrepți, că-i de încercat, adică să fim ca ei. Și doar în final de viață să ne îndreptăm, cum se cuvine. Se scapă factorul, Cel mai Important, EL că neaveniții nu-L știu. Și-i încurcă rău de tot, cînd li-i lumea mai dreagă hop și EL, cu scadența SA față de cine știe EL.
Și ți se închide supapa, nu mai ai libertatea ce ai avut-o, ți s-o ridica pavăza SA. Nu te mai apără EL, tu ținîndu-L de fraier și nu-i, o avut doar răbdare cu tine ca și cu fiecare. Gîndind că ne va veni mintea în cele din urmă, dar dacă nu-i și nu-i, asta e, plătim.
Și de regulă plata-i grea, suferințe, desnădejdii, dispariții premature, violente chiar. Ce să-i faci dacă minte nu-i și te pui cu Însuși Dumnezeu, tu un terchea-berchea. Înfruntîndu-L, nesupunîndu-te în nici un fel, că-s trepte de îngăduință și răbdare Divină.
În primul rînd să-L știm corect, îndreptați între oameni cumsecade și să nu mai dăm înapoi. Ci continuu cu binele în fapte și vorbe, căutîndu-L a fi cum ne dorește mereu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu