Cînd I se umple paharul răbdării, ne scutură și ne vrea dezmeticiți, ca și natura Sa. De pe aicea, de pe Pămînt, sînt perioade cînd e mai sensibil la nedreptățile noastre. Permanente, sătul și EL și mediul înconjurător nouă, ne zvîrle cît colo, de suferim aprige corecții. Și iar urmează o perioadă de acalmie și înțelegere, doar ne vom reabilita.
O reabilitare constînd într-o comportare demnă și corectă între noi oamenii. Și-n fața SA cum se cuvine, știindu-L bine, ne mințit, ci EL Adevăratul, dintotdeauna. Cu îngrădirile ce ni-s date a le ști și respecta întocmai, ca și povețile binevenite. Dar de regulă nerespectate în simplitatea lor străvezie, ci ni le complicăm. Ca nici singuri să nu le mai dibuim priceperea adevărată, pierzînd înțelesul corect.
Astfel am ajuns niște încîlciți în propriele ițe, de nedrepți ordinari, de nu-L mai știm. Cu adevărat pe Unicul Responsabil din CER de noi vii Pămîntului, ce-L privesc. Majoritatea cu speranțe de mai bine, dar aburiți de nătîngi închipuiri deșarte nouă. Trebuind dezmeticirea reală și corectă, definitivă, altă cale nu-i.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu