Banul e o rea cale între oameni, dar și bună, depinzînd după cum îl utilizăm. De-l avem așa drag, căruia ne închinăm ca la un zeu, cu el în gînd continuu, raportîndu-ne mereu la el. Văzînd viața doar prin prisma banilor, ca vițelul de aur din VT (Vechiul Testament). Ne aflăm pe un teren minat de SUS și mulți purici pe Pămînt nu vom face. Că-I greșim LUI și oamenilor, nerespectînd decît puterea banului, inumani.
Partea bună a relațiilor cu banii, e că-i putem bucura, pe unii și pe alții, aflați în necaz. Dîndu-le atunci cînd au nevoi și cu ajutorul lor și le pot ameliora, ori chiar rezolva.
Posedați de bani, care ne comandă viața, EL are grijă să ne dea în cîrcă, frica. Frica de orice închipuire reală ori nu, frica de moarte și alte suferințe în desnădejdii. Cu toată averea ce ne strivește, în caz de părăsirea SA și avem necazuri. Nu reușim nimica, că toate-s supuse doar LUI și nouă nimica, de nu-L respectăm cum se cade.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu