Da sîntem într-o viață de probă pe Pămînt, că alta ni-i menirea noastră în zonă. Da în zonă, că fiind ceea ce încă nu sîntem, oameni mai altfel cu demersuri demne. Și de o calitate spirituală încă neatinsă, ci doar SUS în proiect, cred.
Și nu EL ne cere ce ne cere, ci noi LUI, auzi obrăznicie! Și totuși ne rabdă că ne-o răbdat de toate de cînd sîntem, noi jos și EL SUS. Că ne silește plecarea de pe aici grăbindu-ne în neștire, e adevărat. Nu cred că-I frică de noi oarecum, ci mai degrabă-I nemulțumit de noi. Că nu ne desprindem de neputința de a fi nedrepți între noi. Prilej cu care a afla că ne situăm și mai aproape de animalitatea naturii libere.
Dar care se ghidează după alte reguli, străine total nouă, ceva mai spiritualizați. Și c-o gîndire încă neatinsă în natură, decît Ansamblul, ce nu-l pricepem încă. În relații foarte strînse cu Divinitatea, ceea ce noi nici nu concepem încă, așa nedrepți fiind.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu