2075.În pace și liniște atunci, aflînd că se poate

   EL ne mai creditează uneori în timp să ne cunoaștem pe noi și felul de viață dată. Culegînd roadele existenței în pace și liniște, chiar fericiți atunci, aflînd că se poate. Că de regulă ne-o tot atenționat și părăsit cu groaznice urmări în istorie. Că nu eram și nici acuma nu sîntem cum dorește EL, Unicul Responsabil Dumnezeul cel Viu. De noi vii de pe Pămîntul acesta.
   Rătăciți în greșeli față de EL, renegîndu-L, căutîndu-ne alți zei necurați, la care și azi ne închinăm. Și EL înghite în sec, dar plătim și groaznic de cînd ne știm. Cu scurtarea vieții și cît trăim în părăsire și suferințe desnădăjduite. Că nu ne îndreptăm între noi să fim omenoși și cu binele în față. Ci tot de rele și urîte fapte și vorbe dăm dovadă, încăpăținați și-n fața LUI, ignorîndu-L.
   Că așa de înstrăinați sîntem de o colaborare cu EL, Singurul ce ține de noi și noi de EL. Că nici nu ne închipuim cum e o viață în tihnă și cunoaștere cît o merităm corectă pe Pămînt. Da, totu-i pe merite aici pe Pămînt între noi și-n fața SA, chiar de nu ne dăm seama și nici nu vrem. Mai bine inconștienți, aburiți de cîți netrebnici fără EL, ce ne mint mereu.