2081.N-o apreciem decît atunci cînd avem necazuri

   Nu știm nimic despre viață, așa cum trebuie, zic, unele mai ne importante am mai aflat. Că obișnuința vieții, cînd ești sănătos și în putere, n-o apreciem decît atunci cînd avem necazuri. Dar ia să ne vedem de lungul nasului și cînd viețuim așa normal, cu unele și altele. Fără exagerări și împliniri deosebite ci-n cenușiul aparent al unei existențe șterse, obișnuite. E un strop de farmec cînd existăm de vrem să fim conștienți și s-o luăm ca atare.
   Să nu cerem prea mult de la viață, ne dînd nimic în schimb, adică ce? De exemplu, să-L știm corect cine E EL și nu închipuiri minciunoase LUI și nouă. Și de nu-i cu bănat, să ne îmbunătățim cîte puțin, cît putem între oameni.
   Că spiritul ce ne guvernează de ne lăsăm oarecum în voia lui, cu de SUS influiențe. Simte vraja unei realități, alta de cum e prin lume nedreptatea și insuccesul unor vieți irosite mereu. Ni se pare că cerem puțin de la viață și nu primim, e un fel de a fi.