Ne străduim a înțelege viața, uneori complicîndu-ne-o, în căutări continui. Chiar și cu mari nevoi ne luptăm ca să ne fericim oarecum în timp, ce nu ni-i mereu aliat. Și cea mai mare dezamăgire e de ordin spiritual, e suma tuturor trăirilor și-i grav. Că nu o pricepem în așa nedreptate ni-i ascuns esențialul existenței conlucrarea pe față cu EL. Ceea ce nu-i deloc pusă la punct ci dosită de netrebnicii lumii.
Mai mult nici pentru ei însăși căpoșii nedreptăților nu se pricep a fi cum trebuie în fața SA. Și prin ricoșeu, nici cum ar vrea înaintea noastră, ratîndu-și singuri ei viața. Înstrăinați de EL, părăsiți plătim cu toții că nu-L cunoaștem cît mai bine cu putință. În primul rînd revenind la îndreptarea între oameni, trebuie să ne dezvățăm a tot da vina pe alții.
Și mai ales pe închipuiri, ce-i o trăsnaie veche, să nu ne mai luăm de rău și urît ci numai de bine și să-l înfăptuim prin vorbe și acțiuni. Trezindu-ne la realitatea LUI și s-o respectăm întocmai. Nu-i nevoie de credință în EL de nu puteți, fiți oameni drepți și corecți între ceilalți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu