2276.Ori altele ce sperăm că le vom dobîndi cu bine

   Se zice că-n preajma bolnavilor grav, fără leac și a celor fără speranțe în credință. Că-i o speranță credința, ne încredem în Ceva Înălțător cu Adevărat, să ne salveze. Într-o viață mai acătării, ori alte ce sperăm că le vom dobîndi. Cine știe o continuare cu EL alăturea, cît vom fi și va dori
  Deci în preajma celor fără speranțe de mai bine și cei sortiții pieirii, nu ai argumente. Ești gol și totuși se poate, doar să dorești cu credință tare, EL te ajută. Întoarce necazul din drum și te salvează și de asemenea îți dă putere de credință. Cum? Simplu, rugîndu-L cu mare încredere nețărmurită și argumentată tăria ta cum se cuvine. Nu de florile mărului ci știind bine că altă cale nu-i ți-o dorești prin EL.
  Așa sigur se deschide încuiata cale și slobozenia binelui te cuprinde și vindecă, întărește și spulberă neîncrederea. Condiția e credința puternică, adevărată, fără teamă de greșală, direct la țel Dumnezeu Unicul.

2275.Vorbe deosebite, de ne conceput în afara binelui

   Să nu ne dorim ceva în grabă, excesiv de urgent, că nu-i departe intoleranța. Ci cu luare-aminte și cu atenție, mai ales cu năzuințele de mai bine, dreptate, ordine. Civilizație, îs vorbe  deosebite  cu o încărcătură emoțională de ne conceput în afara libertății. Moralei, ci se susțin reciproc înspre ceea ce trebuie să devenim în lume. Oameni adevărați cu speranțe înspre aflarea rostului nostru în viață.
  Să-I îndeplinim poruncile date, nu cu fereală, ci cît mai corect. Deci îndreptarea între oameni cumsecade și binele înainte de toate. De rău să nu ne luăm și nici de urîte fapte, iar despre EL să-L aflăm cum e Drept. Luîndu-ne după acei drepți și cumsecade întîlniți în cale, nu după nedepți. Aflînd îndreptarea corectă în urma acelor de treabă, ca exemple nouă să ne fie.
  Că-s dezinteresați și puși pe fapte înalte ființei umane, de ne atins cu înțelegerea. Și-L au în ei, cum noi nici nu știm, slujindu-L prin ceea ce ne îmbunătățesc nouă viața. Nu-s cuprinși în nedreptele credințe ce ne înstrăinează calea LUI, ci-L știu cum se cuvine, doar ei știu cum.

2274.Nu fățiș, ci cooperează luînd din speranță

  Lucru curios și nu de acuma ci de mai multă vreme văd, că cei de treabă nu se împotrivesc. Fărădelegii, minciunii, nedreptății, ci conlucrează oarecum distanți. Dar nu se codesc fățiș, mai și cooperează stricînd  din speranța de mai bine. Că ei sînt sîmburele de seriozitate în muncă și prin ea și adevăr și dreptate. E un lanț de legături ce ne apropie de îndreptarea firească începînd cu moderații.
  Dar e nevoie de curaj neîngrădit, și cei cumsecade nu-s cu așa ceva. Împacă și alba și neagra, și nu-i adevărat și nu poți amesteca răul cu binele. Ci-i de pus piciorul în prag, pentru limpezirea apelor și căutarea făgașului corect, promisiunea de mai bine. Și căutarea SA și ținerea de dreptatea, ce-i lipsă și înfăptuirea ei fără întîrziere.
  Că nu-i ușor lucru se știe, dar trebuie ceea ce ne cere EL de SUS, că altă cale nu-i. Și de ne mai învîrtim în jurul cozii, c-o fi c-o păți, o putem încurca cu EL, că se satură de amînările noastre lașe. Și vom cunoaște iar necazul și nevoia, urgia și suferința. Desnădejdia și lipsa de perspectivă bună, ci tot înspre moarte și nepriceperea vieții mereu.

2273.Baza vieții inexistente, dă viața peste cap

  Că-n dezmățul ăsta generalizat prin lume, se simte ca un zgomot de fond. Bîzîitul rețelei nedrepte, înrăite, urîțîte, minciuna în exapansiune oriunde n-o cauți. Baza vieții inexistentă, dă viața peste cap, înlocuită cu nedrepte religii fără EL. Ci minciuna necurățenia și fărădelegea îs dominantele ce ne murdăresc viața. Și așa în această mocirlă nimica nu-i ca lumea, ci ne stricăm mai tare.
    Nu se pot transmite lucrurile bine, cugetările, expresiile realului nestrîmbat. Gîndurile și simțămintele curate, conștiinței și emoțiilor drepte înoitoare. De util și frumos, ci o rețea de capcane, în care minciuna justifică totul. Nimica nu scapă nespurcat, ci poate undeva uitată de lume o curată amintire. E greu foarte greu în așa lume fără căpătîi, ci cu răul în față mereu, ura și invidia.
   Ne dăm seama că fără EL cel adevărat nu-I chip de a mai exista corect și bine. Se impune scormonirea unde-L găsim încă dosit să ni-L însușim cum putem pentru a supraviețui. Coșmarului nedrept și urît, ce ne agresează mereu, și tot mai sofisticată-i nevoia.

2272.Ci brînci, doar se va dezmetici,ți-ai găsit?!

  Nedreptatea-i încă și ea în căutări, nu-și găsește locul calea-i strîmbă și necurată. Nu i se acordă sprijin de SUS, ci brînci mereu, doar se va dezmetici, ți-ai găsit?! Perseverează în rele și urîte practici, neroade, căutîndu-și mereu prozeliți. Și-i racolerază, că educația lasă de dorit în familii și societatea încă nu-i cum trebuie. Se impune o dezmeticire generală cînd va fi vremea, doar EL știe și cum va fi.
   Nedrepții nu-și explică Programatorul Universului, simt că ar fi Ceva. E tot EL Creatorul Dumnezeu Unicul din CER. Dar ei cu închipuirile lor neroade, duc lumea-n eroare și plătesc cu toții. În suferințe și dispariții grăbite că nu au minte pentru Adevărul SĂU și să se îndrepte. Cum e normal, înspre EL și cu toții să-și revie la Singurul Dumnezeu și să uite închipuirile necurate.
  Credința adevărată nu blazgoniile către necurații morți vechi, deci cea curată. Către EL doar ne edifică viața în noi și pentru noi, restul e abureală. Ce durează o vreme și de vede că nu-L mulțumim o sfeclim părăsiți și nemulțumiți. Deci se impune îndreptarea înspre EL și corectitudine între oameni.

2271.Fărădelegea-i tare și mare, e greu, doar EL...

  Dezordinea-i un pericol ce paște lumea, deoarece morala nu-i, la fel și dreptatea-i. Tot mințită mereu de mult timp și doar fărădelegea-i tare și mare și-i greu. Doar EL de se mai îndură de noi să ne mai mențină așa cum ne cum, pentru un viitor demn. Cu adevărat se va putea afla despre EL corect și urma îndreptați cum trebuie.
  Că poate ne va fi de ajuns un imbold înspre îndreptarea scontată SUS, și-o vom urma. Și după ce EL se va retrage în alte scopuri, revenind doar să ne mai îndrepte uneori. Văzîndu-ne de-o cale nouă ascendentă cunoașterii și nevoilor de mai bine și util ale omenirii. Poate și frumosul îl vom afla în noi, după așa penurie, cînd încă nici acuma nu ne dezmeticim.
  Ci înstrîmbați de cîte nevoi hîde ce le aflăm în așa lume, fără EL și fără morala binelui. Ar trebui să ne înălțăm singuri de putem, prin forțe proprii și eventual și LUI cerîndu-I ajutor. Că-L vom afla de credem și vrem cu tărie.

2270.Că tot mereu nedreptatea se înfoaie

  Adevărul e mereu solemn, pentru cei ce simt, nu netrebnicii lumii. Și aL SĂU adevăr e și mai deosebit, dar încă necunoscut și îndepărtat de nedreptatea ce I se face și nouă.
  Că tot mereu nedreptatea se înfoaie, auzi homosexualii, bolnavii fuduli, vor drepturi de sănătoși!? Pedepsiții, care-I greșesc și i-au greșit, vor obligatoriu recunoaștere de bună purtare. Au și biserici, mai mare hazul de așa nătărăi în lumea asta depravată, în descompunere.
  Necuratul acela de isus, că-i un mort fără nici o putere Divină, i se încredințează mereu nedrepții lumii. Nu le ia nici nu le dă, ca orice mort inert, la atenții și spovedanii și alte bîlciuri pompoase. De mai mare rîsul de așa proști cu grămada. Și gură-cască cît vrei în lume. Dar oare cînd va veni EL, nu-l vor aștepta doar pe mort calare pe vreo cruce cu aripi?
  Și LUI cum nici acum 77 de ani nu I s-o dat atenția scontată SUS. De nu va lua măsuri mai deosebite se poate să se repete istoria cu nedrepții lumii. Și de azi și mai dihai ca cei de atunci, neobrăzații.

2269.Respectul către EL, implică și o frică ponderată

  Într-adevăr, fiind cu EL, Adevăratul, nu minciuna, îți dispare frica, doar de EL oarecum. Pînă-I afli pretențiile, regulile bine, după care totuși atenție, curaj și fără frică. Ești cu Dumnezeu cel respecți corespunzător, aici e o contradicție, respectul implică și-o frică ponderată. Că de regulă noi oamenii nu-L știm și nici nu dorește să-L știm, aici e o dilemă?!
  Deoarece momentan, parcă mai încolo în curînd îL vom respecta? Nici nu-L știm corect. Nici vorbă să-I luăm în considerare îndemnurile la moralizare și bine între oameni. Deci avînd așa tare în față, nu răzbatem în cunoașterea necesară, oriunde îi incompletă. Nici Universul mare, nici cel mic și altele trebuincioase ne sînt obturate de SUS.
  Că unii și alții își dau seama de ceva, ceva dar nu prea bine, fiind străini de EL. Și EL e cheia și lăcata, Întregului ce-L diriguiește și pe noi într-o oarecare măsură. Dar nu știm, sîntem năuciți de nedreptatea ce I se face LUI și nouă.

2268.Ne va dirija viața în condițiile SALE pentru noi

  Cînd creditul acestei nedreptăți ce-o cuprins lume se va termina, totul se va prăbuși. Nu știu, dacă imediat se va instala, ceea ce ne dorim, ori EL va interveni deja. Și ne va dirija viața în condițiile SALE pentru noi programate în continuare. Ce încă nu știm și vom afla din mersul noi căi. Se poate, speculez, de vom da de gustul acelei schimbări, să nu ne mai dorim să ne întoarcem vreodată îndărăt.
  Chiar de din punct de vedere tehnic și științific, vom fi destul de avansați. Să ne dorim relații cum ni se recomandă de SUS și nu altfel, cine știe? Doar EL. Încet răul și urîtul din lume vor dispare fără urmă și numai binele va fi biruitor. Ne vom îndrepta și-L vom afla cum trebuie, dincolo nu va mai fi, ci o viață ce nu o știm încă.
   Nici frica nu va mai domni printre noi, preocupări de cunoaștere și învățare a ceea ce ne va folosi. Într-o lume în aflare și consolidare dreaptă și corectă, înspre alte zări de răspîndire cum va fi nevoie. Mai e pînă departe, să ne vedem deocamdată de îndreptarea între oameni și de EL, corect.

2267.Oricum o fi și-l crează artificial, nedrept, străin

  De asta s-a și profitat în prostirea oamenilor, că-s cu precădere porniți să se-nchine. Nu pot trăi multă vreme de capul lor, doresc un jug Divin, oricum o fi. Și-l crează pe cale artificială, cumva, ori de împrumut nedrept, nu contează. Să fie acolo asigurată ca apa, mereu cu zeul său fiecare, de se poate în apropiere. Să-l vadă să-l simtă, chiar de-i de nimica și nu face nici o brînză, el nu știe, crede.
  Ce și-o fi zis Domnul în barbă, ia să văd pînă unde pot merge acești oameni. De pe Pămînt în crearea unor zei, fie și nedrepți, la care să se-nchine. Cu folosul e de mai discutat, i-o mai ajutat și EL oarecum să prindă cheag. Că de-o vreme numai pe unii mai răsăriți în ochii SĂI, pe restu ciuciu. Și suferința-i în floare de mult tare, s-o săturat și EL de așa îndepărtare de EL, Îndelungrăbdătorul.
  Încet sub influența SA, diriguitoare, se va începe schimbarea, marea schimbare. Înnoirea omenirii în ceea ce n-o fost niciodată, dar se preconizează dintotdeauna. Bineînțeles doar în CER, că noi nu știm cum ne cheamă, dacă se interesează cineva.

2266.E peste îndreptarea firească fiecărui om

  Semeața înălțare, desăvîrșirea omului înspre EL, urmîndu-L, e lucru greu și nu-i la îndemînă mereu oricui. E peste îndreptarea firească fiecăruia între oamenii cumsecade, ce trebuie prima dusă la bine între noi. Ulterior de se mai poate și în fața SA să fim cum trebuie, vom vedea de-i nevoie. Că EL pe cine pune ochii, a LUI E, fie cum o fi văzut între oameni, Acolo SUS contează.
  Examenul e luat înainte de prezentarea candidatului, că-i altă mîncare de pește treaba cu EL. Și Lumea LUI, ce noi nu le pricepem încă deloc. Și nu-L poți refuza.
  Și cînd va fi să fie în lume cunoscut Dumnezeu, Cel Adevărat, nu muhaielele astea nedrepte nouă și LUI. Se va putea conta pe oricine duce corect știrea SA între oameni și se va simți cu adevărat. Și altă cale se va afla prin lume în dezvoltarea firească, în ajutorul tuturor cei interesați corect.

2265.E bai de trai normal în așa nedreptate extinsă

  Dreptatea-i lipsă din lumea asta nesuferită și mincinoasă în privința SA și imorală și în privința noastră. Și nu de fericire-i problema, ci de trai normal în așa nedreptate extinsă. Că-ți-i nevoie de tărie multă și voință nețărmurită, ca să supravețuiești în așa nevoi. Cauzate de jos, bineînțeles cu acord de SUS, că ne merităm soartea, fără EL și imorali.
   Și unii mai căpoși și netrebnici, cu gură mare, stau pe cei de treabă și-i călăresc în neștire. Și de neghiobi și leneși nu-și bat capul, motivîndu-le trîndăvia. Nu țin cont că EL ne-o dat lumea pe mînă să ne îngrijim prin ce-i mai destoinici. Și de natură și Pămînt cu atenție și prietenie, folosindu-ne în existență, fără excese. Că-s cutremurătoare răspunsurile la neatenția noastră fără pic de respect ecologic.
  Că El are gînduri deosebite cu noi omenirea după ce ne depășim carențele. Legate de aflarea SA corectă și ce va urma în acest sens. Precum și îndreptarea în comportamentul nostru firesc între oameni. Nu ca acuma încă triburari prostiei, adică facem și dregem cîte năzbîtii și nu răspundem. Fărădelegea nu va mai fi în lume mult.

2264.Un mort oarecare vechi de cca.2000 de ani

  Deosebirea fundamentală dintre minciuna, închipuirea falsă, isus, și Dumnezeu. Unul e un mort oarecare vechi de cca. 2000 de ani, deci necurat după VT. Iar Celălalt E Însuși și Unicul Dumnezeu, Singurul din CER-uri, Domnul oștirilor, Divinitatea supremă.
  Nu-mi închipui deocamdată, de ce atîta timp EL i-o ajutat pe cei ce îl venerau și încă pe isus. Un ordinar mort vechi. Fără nici o trecere, nici ca sfînt, ci un oarecare, căreia arheologii istraeliți iau găsit oasele. În cripta familiei, exact toată în păr, puse în sicrie de piatră, majoritatea evocată în Biblie. De ce majoritatea? Că-n criptă se mai află și fiul lui Isus cu soția sa Maria Magdalena, Iuda, etc.
  Ce EL nu dorește cu noi pe Pămînt, nu se înfăptuiește, ci toate-s urmare a unei programe de SUS. Nimica la întîmplare, poate vreodată vom ști multe și mărunte legate de istoria noastră. Ce doar CER-ul le știe, de ne vom dovedi meritul, cred.

2263.De ce au de suferit, că-s cum trebuie, zic ei

  Necazurile pe unii îi lasă nepăsători, se obișnuiesc cu ele, știu că li se cuvin. Așa-i viața în rînd cu lumea, ori mai altfel, dar nu pricep totuși de ce? De ce au de suferit, că-s cum trebuie gîndesc ei, și cu credința și îndreptare, caută să fie normali. Ca și alții, care nu au totuși necazurile lor?
  Aiureli de copii mici, numai LUI și nu poți să-I ceri socoteală, doar EL știe. Se poate în timp afla, cu caznă și răbdare multă, nu există, te edifici. Și poți rezolva de dorești cu tărie multă și răbdare. Cunosc caz cînd respectivul lovit, se revoltă își pierde spoiala de credință.  Și bosumflat nici nu vrea să audă de Dumnezeu, nici eu nu am insistat prea mult, că-i greu cu așa revoltat.
  Poate, de-i explicam mai de-a fir-a-păr cum stă situația deosebirea fundamentală. Între minciuna care nu te ajută, chiar de-i ceri și Dumnezeu, Ce-I Unicul din CER. Și care de vrea, te poate ajuta în toate felurile posibile și imposibile.

2262.Lunecăm spre vechi obiceiuri neserioase

  Nu sîntem destul de corespunzători cerințelor LUI, șchiopătăm din cînd în cînd. Nu reușim să ne menținem drepți pe calea aleasă de SUS nouă, lunecăm înspre vechi obiceiuri. Neserioase, poate nu chiar așa rele și urîte, dar nu au ce căuta în viața ta, te prinzi greu. De inutilitatea lor în calea ta și ți se comunică, mai cu buna, mai cu... Și așa răzbești, important să nu fii pe-o cale greșită complet, că atunci e bai mare.
  Mereu ne dăm seama de fragilitatea vieții, ce-o trăim, ușor ne îmbolnăvim și ține. Nu ajută leacurile mereu, de ești necorespunzător în fața LUI. De ești corect și ajutoarele de vindecare ușor își fac efectul, uneori neașteptat de repede și bine. Sînt și alte necazuri ce te lovesc de nu poți fi cum trebuie, de asta-i nevoie de înțelegere. Și nu de prostie, chiar de te simți neputincios și lipsit de priceperea dorită, străduiește-te.
  Cere-I ajutorul și sigur reușești, nu-i simplu, dar cu voință multe se pot. Greu e de luptat cu plictiseala, rutina ți-i uneori de ajutor, te scoate din punte moarte. Dar tot e de pus osul la treabă, înnoind cît de cît rezultatul strădaniei.

2261.Fii doar cu binele, utilul și frumosul, e greu

  Nedreptatea are terenul ei de afirmare, caută să nu-i fii pe el, ci în lumea ta. Cît mai izolat de urît și răutate, șmecherie și ură, taie punțile ce eventual ți se întind. Izolat, fiind doar cu binele, utilul și frumosul, e greu, dar se poate de vrei cu adevărat. Să te scapi de influențele nefaste ție și alor tăi, prin orice mijloace ți se permite. Răul și urîtul din viață nu are scuză, ci elimină-l, de nu-i chip, cere-I ajutorul și vei reuși.
   De obicei reglementările actuale, legile date socității, nu-s corecte înspre îndreptare. Ci trebuie calea ta corectă s-o urmezi, poate singur, de nu-ți găsești aliați. Nu-i lucru ușor și trebuie atenție, nu de piedici în plus, ci de susținere, de se poate. Simțindu-L alăturea așa empiric, e greu, dar ce să-i faci îs lumi prea diferite. În căutarea numitoarelor comune și-I Cel mai mare numitor comun, Dumnezeu.
  Și mereu o fost greu cu EL, în puține locuri EL în istorie și-o găsit timp și pentru noi. E prea ocupat și noi așa diferiți și totuși cu de-ale LUI în noi parțialități distinctive. Cruciale ce nu-L lasă indiferent și vrea din noi să facă ceva util CER-ului.

2260.Nu nedrepte în totalitate, că te stingi, vai de tine

  Se zice de nedrepți că-s folositoare faptele tale bune atunci cînd ești la mititica, ori în alte necazuri intrat. Îți țin de cald, de bine și ție, o acumulare bună la nevoie. E un prag de înțelegere a vieții, nu nedrepte în totalitate, că te stingi ca vai de tine. O mai duci, te mai așteptă, poate îți revii cît de cît ca om cît mai corespunzător. Adica bunătate, fapte pe măsură între oameni și să-L știi corect, nu abureli de doi bani.
   O înțelegere corectă a vieții date, cunoașterea de sine, e un alt prag, atunci cînd dorești schimbarea. Ai dat de-o greutate, te-o ajutat și drept mulțumire cînd simți chemarea, răspunzi prin ceea ce crezi. Dezmeticirea într-o nouă cale, ce-o cauți, de obicei nu te lasă singur, e cumva cu tine. Te îndrumă, afli o comuniune de însănătoșire a unei vieți în derivă, ce încet se va îndrepta.
  Nu te va nemulțumi și nici cu silă și ură față de ceilalți, vei aborda schimbarea. Poate cu oarecare curiozitate și căutarea ta în noua cale. Sînt și unele schimbări, renunțări, nu toate-s roz, ci și drastice hotărîte, convins că altfel nu-i chip. Și se pot ivi unele nemulțumiri trecătoare, pricepînd dezmeticirea și planurile ei.

2259.O oarecare intenție bună și ea, dar e de terminat

  Repet, faptele bune și comportarea aleasă, fără EL corect înțeles, nu se prinde. Rămîne suspendată o oarecare intenție, bună și ea dar care trebuie terminată îmbunătățită, de nu îi cam degeaba. Se poate pierde nefolositoare, de needucați și încă ne corespunzători oameni. Ce viața le pedepsește și trecem neobservați, irosind așa mîndrețe de om, dar nepriceput.
  Asta ca să fim oameni adevărați cum își dorește EL să existe pe Pămînt. Nu rateurile astea cu nemiluita, fără Dumnezeu și imorali, înrăiți, nepăsători. A că mai sînt umpluturi între cele două extreme, nehotărîții, de obicei mai degrabă atrași de negativitatea lumii. Și se sfîrșesc nemulțumiți neînțelegîndu-și rostul vieții lor, așa întreruptă fără s-o priceapă.
  EL nu dă socoteală nimănu-i, dar se știe că-I gelos strașnic și ne dorește ai SĂI, fiind creația LUI. Îndreptarea, faptele și vorbele bune își pașii premergători aflării SALE corecte. Intrarea-n aticamera Secretariatului SĂU, nu murdar de nedreptatea lumii, ci curat și cu năzuințe înspre EL.

2258.Așa nedreptate și urîte fapte, nici vorbă de EL

  Deocamdată aparent, e doar aparent sărbătoarea nedrepților, că-i vai de ei. Își fură căciula unul la altul, aiurită lume și-o vedem nedumeriți, oare pînă cînd? O viață de neînțeles în așa nedreptate și urîte fapte, nici vorbă de EL și ceea ce Este. Nu știm, nu avem voie și ferindu-se de așa omenire, îi dă totuși tîrcoale. Poate se întrezărește oarecum o rază de speranță de a-I corespunde perceptelor SALE.
  Un carambol nedrept și dezlînat și totuși zic de ar fi o cît de mică îndrumare iar. Da iar, că cea de acum 77 de ani, lumea nu s-o ostenit cine știe ce s-o ia în considerare. Poate eram pe picior greșit prinși, încă ne învățați cu EL așa, vom vedea ce. În continuare ne va dori a arăta, înspre ce va fi dorința SA.
  Că noi spre ceea ce dorea EL atunci, o simțit că nu vroiam să-L urmăm. S-o dat năvală, dar la pomană, vindecări și îndrumări de îndreptare, ne urmate. De cei vizați, nici de cum îndreptări de care EL dorea, profunde în societatea vremii. Mai acătării ca acuma, stricată și obraznică, neobrăzată și șmecheră rău.
  Cred că se va rupe pisica oarecum, că nu-i chip așa îndărătnică neputință înrăită. Și străină de EL și ceea ce trebuie să fie omul în continuare.

2257.Așa-i cînd nu-i îndrumat corect, ci aburit

  Că omul nedrept e nefericit treaba lui, necorespunzător între oameni și-n fața LUI. Griji și necazuri, dezamăgiri și desnădejdii, și se miră că nu-i izbăvit. Așa-i cînd nu-i îndrumat corect, ci-i aburit de-o nedreptate perpetuă. Și nici azi nu-i mai brează lumea, ci se adîncește nelegiuirea împotriva LUI și a nostră. Se vede că așa ni-i hora cîntată de SUS, și-o jucăm că trebuie, pînă va hotărî EL schimbarea.
  Că ni se ascund ce nu merităm, se simte și cred nu se dorește a ști, mai simplu. Nu credem în nimic, eventual în oameni, și ei needucați, imorali și cîte și mai cîte. Tinichele de coadă au, în primul rînd ideea de Dumnezeu, le lipsește, ori e fals postată. Plătim pentru aceasta, dar nu contează mergem mai departe în neștire. Ne lipsește Baza vieții din societatea oamenilor, raportarea la EL mereu și necondiționat.
  Mulți își doresc să știe clar ce și cum sîntem noi ca oameni și ce trebuie să știm. Ce avem de făcut și despre EL, ce ne privește? Nu avem încă deschidere spre multe cunoștințe, încă aproximăm, ghicim, vai de noi. Și nedreptatea lumii, pune capac la toate, fierbem înăbușit, la focul SĂU, inconștienți.

2256.Cum trebuie să devenim ca să reușim în viață

  Dumnezeu Cel Viu adică răspunde pe lîngă altele, ce nu ni le închipuim corect. Și de noi, vii, Singurul din CER Responsabil cum trebuie să devenim ca să reaușim în viață și după aceea.
  Să nu proslăvim lumina soarelui, că-i un astru ca sumedenie de alții din Universul SĂU. Ci doar pe EL, ca pe Singurul Dumnezeu, Unicul din CER, altul nu-I. Doar nedrepții au, cîți închipuiți morți și necurați zei, ce nu le fac nimica bun. De nu se-ndură EL și de ei uneori.
   Omul se zice că de plumb are nevoie, nu de aripi, că prea lesne se înalță. Dar nu cum trebuie ci-n nedreptăți ce par înălțătoare și-s înspre străfundurile nedreptății. Că îndreptarea n-o știu și fug de morală și de cunoașterea LUI, ci doar josnicia. Hîdă și rea, urîtul și fărădelegea, frica și moartea ce amenință pe cei fără EL .

2255.Fărădelegi cîteodată confirmate, să ne revenim

  Omenii creația LUI, de asta nici ei nu se înțeleg pe ei însăși, inconștientul. E ceva aparte și ne suspectează de fărădelegi, cîteodată confirmate. Și are cu ce ne scoate ochii, la o adică și trebuie să ne revenim în normalitate, ca să scăpăm curați. Alteori la greu și situații limită, cînd mintea închină steagul, ne preia și duce la bun sfîrșit. Și lucru curios mai apropiat de spirit și EL, că inconștienți nu pățim nimica. Ca și cînd  o conștiință trează ne-ar ghida corect?!
   Deci oarecum îngerul păzitor e prin inconștientul nostru în legătură cu noi. De asta spiritul nu-l dibuim și ne complăcem unei aproximări dăunătoare. Cunoașterii adevărate, ascunzîndu-ne noi înșine după cireș. Dîndu-ne de gol că nu ne pricepem la o viață dată, dar trăită nedrept și fără EL. Habar nu avem de multe și mărunte, ratîndu-ne existența degeaba.
  Spiritul și gîndirea ni-s înălțătoare doar să ținem cont de ele corect, adica-s de SUS. Date și să nu le irosim în nedreptatea lumii, ci căutîndu-L corect și între oameni moralizați. Doar așa să viețuim ca să izbîndim în viață, altfel degeaba avem de toate și nu știm nimic.

2254.Sfîrșitul lumii preconizat de unii și alții nu-i

  Nu va fi nici un sfîrșit pentru cei ce vor să se schimbe în bine între oameni. Și-n fața LUI, dar ceilalți de nu se pot defel îndrepta, poate vor sfîrși. Deci sfîrșitul lumii așa preconizat de unii și alții, nu-i, ci o continuare cum va trebui aflată la timp. Doar să fim cum ni se cere, asta-i doar continuarea lumii umane și nu altfel.
  Așa că cei ce-și doresc apocalipse și nedrepți în lume și fără EL, așa vor sfîrși. Dar s-ar putea nu la un loc mai mulți, ci cîte unul ici și colo. Ori de se vor dezmetici văzînd dispariții nedorite, va fi cum trebuie. Chiar și la spartul tîrgului, așa și va trebui, cum îi vine mintea fiecăria, în timpul dat.
   Și atunci mulți din cei interesați de cunoașterea universului și nu numai, vor afla. Că numai cu EL sîntem ce sîntem, Totul, că altfel ar fi neantul, golul negru. Fără viață și mișcare, fără lumină și natură, fără oameni și astre. Nici dezvoltare, nici cunoaștere și viață de nici un fel. Totu-i datorat LUI și Lumii SALE și să ne vedem de cele necesare, cunoscînd doar ce trebuie.

2253.Cu firescul ce-l urmăm în viață cum trebuie

  Să nu ne căutăm îndemînări deosebite, confort și alte înlesniri ca să ne îndreptăm. Ci cum sîntem, așa obișnuiți, cu firescul ce-l urmăm în viață, să ne începem a fi cum trebuie. Și de nu putem deodată, mai domol și cu înțelegerea necesară schimbării în bine. Și să-L știm cum trebuie, uitînd fărădelegile ce-I încălcau îndrumările date.
  Chiar și de acum 77 de ani, uitate de nedrepți și masele nici nu-și mai amintesc. Dar EL dorește să fim cum trebuie și nu renunță, că-i programa de SUS. Și cu EL alăturea vom trece peste toate obstacolele, ce le vom întîmpina în continuare. Se poate ca unele să nu le pricepem și chiar dori, dar de va trebuie, asta e. Ne vom supune, să nu-I mai încălcăm vrerea, ca pînă acuma, ci în deplină înțelegere vom fi. Cu EL și Lumea LUI.
   Și nu va conta doar participarea la o acțiune oarecare, ci izbînda, învățîndu-ne. Cu un fel de a fi de învingători înspre dreptate, adevăr și cunoașterea binelui.

2252.Necazurile revin și tot revin pînă ne îndreptăm

  Să nu credem că dacă sîntem deodată părăsiți și sub necazuri intrăm, ne salvăm. Ne schimbăm, nu, e nevoie de îndreptarea necesară și cunoașterea LUI corectă. Altfel necazurile revin și tot revin pînă ne îndreptăm cum trebuie, ca oameni adevărați. Și nu oricum, ci cu frica LUI Dumnezeu Cel Adevărat. Nu a minciunilor gogonate, pentru care plătim și ne putem rata existența, noi și familia.
   Că ni-i lesne a vorbi și înfăptui lucruri inferioare nouă, dar cele mai bune decît noi. Nu știm să le înfăptuim și înțelege, e nevoie de îndreptare între oameni și-n fața SA. Și doar atunci conștienți de a fi oameni adevărați, putem fi exemple. Și prin ceea ce sîntem, vorbim și facem, fără frică că-I greșim și nici cu oamenii.
   De regulă necazurile nu le pricepem de ce ne lovesc pe noi și familia noastră. Firescul îndreptării între oameni și-n fața SA, ne-ar salva, de l-am aborda cu încredere deplină. În puterea noastră de schimbare corectă, fără tăgadă și fără a privi înapoi. Ci în prezent cu EL alăturea dorindu-ne viața în bine și cu ceilalți mereu.