2830.O palmă nedureroasă de la o arătare frumoasă

  Ne-am dori moartea să ne fie o adiere, de dor de ducă, oarecum frumoasă, îmbietoare. Și nu-i că nu o merităm așa, ca o palmă nedureroasă de la o arătare frumoasă. Să adormim ne chinuindu-ne, ci să ne dorim trecerea, așteptată, nu urîtă. Ca ceva firesc, demn de noi oamenii SĂI, dar e și de demonstrat că-L merităm și-L știm. Respectîndu-L și înfăptuind dorințele SALE, date nouă.
  Că nu-i așa se știe bine, e o lungă și urîtă trecere și rele tratamente de suportat. Că nu-I sîmtem aproape și nedrepți, înrăiți și cîte toate ale lumii metehne nedemne. Rar se mai pot strecura ființe cumsecade și cu frica de EL, spre acele tărîmuri. Tainice ce ne rămîn viilor necunoscute, pînă va considera doar EL altfel. De vor fi vreodată de interes nouă și așa destul de limitați din neputința de a-L urma.
  Că am vrea să știm de toate cele și viața și moartea și Dumnezeu și CER-ul și universul. Să ne fie cunoscute mereu în orice să fim informați și să ne putem astfel evalua. Știind ce trebuie făcut și cum, dar ni se cere mai întîi îndreptarea nostră și să-L știm bine.

2829.Mereu o nemulțumire firească în așa lume

  Viața ne implică-n căutări, scormonirea interesată a unor nedumerite întrebări. Găsiri de cîte explicații, cu mai mare ori mai puțin succes, ce nu sînt singurele. Mereu apărînd altele și altele, viața ne tot dă ocazii și satisfacții nu chiar cum am dori. Rămînînd mereu o nemulțumire firească în așa lume nedreaptă și cu interese mărunte.
  O grabă stăpînită, că nu poate ține mult, ne stingem destul de repede din aprinse porniri. Năvalnice ce se cred în creștere și mărire curioasă înspre cunoaștere. Dar se sting uneori pînă la mal, piere elanul, energia e insuficientă. Omul e delăsător, doar ceva deosebit să-i hrănească căutările pînă reușește. E greu uneori se și poate învinge neputința și cu îndărătnicie bună afla ce trebuie.
  Doar se cere să fim cum trebuie și să nu ne greșim țelul din neputința de a fi oameni. Adevărați, demni și cu știința SA corectă, netrucată, ce ne definește și înalță înspre ceea ce trebuie să fim.

2828.Cruda neputință de a fi cum ar fi de dorit

  Nu ni-i ușor dar asta e, ne resemnăm uneori să nu mai greșim și retrași în cîte feluri. Se poate concepe evitarea nedreptății, silei de urît și răutate, de nedreptate. Chiar pe nesimțite pentru unii apropiați, ne transformăm în ceea ce ni se cere. Nu-i încotro, da mai e cale și cîtă întrebare și păreri și îndurare, lene și ambiție. Nu se poate lăsa la întîmplare, cu toate că-i timpul mai altfel cunoscut, e de mirare.
  Facem haz de necaz, ca să nu izbucnim în lacrimi de deznădejde cu atîta nedreptate. Parcă LUI nu-I mai pasă și ne tot înghesuie la greu, să ne fie mereu. Doar ne vom dezmetici și altă cărare om descoperi întruna de urmat chiar împovărat. De așa nevoi ce nu le-am dat vînt cînd ni le-am asumat și acum le înnoim și noi o dată să tot fim.
  Că ne tot dorim împliniri și chiar le și vedem în vise în amestec cu realul. Cruda neputință de a fi cum ar fi de dorit, dar nu sîntem încă așa departe, ci aci oarecum. Mai întremați nițel cum ne cum, așa mai altfel, nu cum se zice și se crede.

2827.Transformînd o calamitate individuală în bine util

  Nu o dată mai fiecare o putut auzi pe unul și altul, nu-mi spăl azi mașina că va ploua și iar mi se murdărește. De la circulația ce oricum o efectuez mereu, nu se folosește această capacitate minunată dată unora. De SUS s-o facă folositoare și altora în nevoi și chiar sieși. În caz de secetă, și sînt multe cazuri într-un an oarecare, fiind timp de caniculă mare. Și pîrojolește pămîntul, de ce nu-și spală tipul mașina, să provoace ploaia.
  Fiind inițiatotul unei minuni folositoare, transformînd o calamitate proprie în bine util, ghinionul mereu folositor. Ce consideră că anumea  Cineva îl sîcîie cînd își spală mașina. Ori alții au alte îndeletniciri care atrag după ele consecințe nedorite, repetate. Pînă îți atrag atenția și să le folosim în mod constructiv în binele nu numai al nostru. Și-n timp poate ne gîndim să-I și mulțumim, cît de cît, noi conștienții de așa fapte de SUS.
  Ori nu mai aveți acele curioase însoțitoare consecințe-porniri ce nu le știți. De ce vi se tot întîmplă ziceți voi, dar nimica nu-i la voia întîmplării. Ci strașnic bine puse la punct, ce ne vizează de ne lăsăm convinși de EL. De regulă îL ignorăm, nu ne pasă nici de noi, nici de alții.

2826.Nu avem cu ce ne mîndri bun și util în spate

  Omul e slobod la multe să le dea glas, de încredere și formă de speranță în viață. E de știut însă să ne abținem de nu avem cu ce ne mîndri bun și util în spate. Căutîndu-ne moralizarea faptelor și vorbelor, cu bun-simț între oameni și-n natură. Conviețuid cum ni-i dat a fi, corect știindu-L, respectîndu-I cerințele către noi. Transmise de veacuri multe și mai recent și încă ocolite.
  În schimb ura și răutatea răzbate mereu între oameni, stricîndu-le rostul în lume. De a fi cumsecade și întreprinzători în bune condiții omenești, a ceea ce trebuie să fim. Nesupărați ci îndreptați în conlucrare unii cu alții, cu respect și bunăvoie. Cît se poate, fiind serioși în a ne construi viața fără a aduce atingere celorlalți. Toleranți cu noi înșine și cu ceilalți, conștienți mereu de rostul nostru în lume.
  Nu ne place să fim aflați, cum sîntem, și de cele mai multe ori nici singuri nu ne știm. De ce sîntem în stare, cînd e la o adică și vrem să ne cunoaștem, nu ne place. Că aflăm ce am uitat și-ncepe, se impune schimbarea bună, care iar e dificilă.

2825.Se-ndură de noi și ni-l lasă pe apropiat în viață

  Sigur EL ne crede și de-I cerem cu ardoare și continuu sincer să nu ni-l ia pe apropiat. Se-ndură de noi și ni-l lasă pe apropiat în viață, doar înspăimîntat ca și noi. De așa urîtă fază, amenințătoare, hîdă și fără speranță pare doar. De ai în EL încredere, nu ești cine știe ce credincios dar vrei să te înființezi LUI în gînd cumva. Și EL te primește, te rezolvă, nu-ți ia cu îngerul morții viața celui ce te interesează tare.
  Condiția ce-ți rămîne doar ție de te prinzi în continuare, e să-I fii aproape ca să-ți. Continuă menținerea în viață a celui suferind, că acesta nu-i în stare să fie cum trebuie cu EL. Să-I fie recunoscător și să-ți continue demersul, poate și află calea SA. Și de a se îndrepta, cum doar El ne cere între oameni să-I fim și conștienți de EL. Cum E cu adevărat, nu altele ce nu-L privesc și nici pe noi, niciodată.
  Că-I greșim și din aliat în demersul tău deplin de salvare a suferindului în pace și viață. Te alegi cu mîinile goale, dînd totul pe o eroare, de a nu fi priceput menirea în viață.

2824.Trebuie construită de noi în noi și lîngă noi

  Că ne dorim după greutăți îndurate în timp să ne mai și bucurăm de o viață cumsecade. Dar care  trebuie construită de noi în noi și lîngă noi mereu și e de ținut la ea. Păstrînd-o intactă, că se poate de o dorim cum trebuie și noi fiind oameni adevărați. De nu mereu ne vom tot plînge de neajunsurile vieții într-o derulare strîmbă anapoda normalității date.
  Și părăsiți unii vor simți și ce înseamnă durerea pierderii apropiaților, ce parcă și mai tare te seacă. De viață, vlaga ci-o curmă, nu pricepi nimica din sensul vieții. Ne știind că EL E Totul și ne dorește a-L ști bine și să fim oameni între oameni. Ca să ne putem bucura pe de-a-ntregul de viața dată, nu oricum. Că sîntem și trebuie să fim oameni adevărați responsabili și demni cît trăim pe Pămînt.
  Nu oricum că-I sîntem doar LUI subordonați din CER și alții nu-s ca EL. Știindu-L doar pe EL Cel Adevărat cum E, că-I și strașnic gelos și părăsește nelegiuirea aceasta. Și-s urmate de nevoi și altele ce ne obligă să-I fim cum trebuie în fața LUI.