Nu-I Baza vieții cunoscută-n lume, ca să te simți sigur pe ceva, de nezdruncinat în existență și oriunde. Așa că natura înconjurătoare și nu numai, dar și universul ni-s interzise cunoașterii mai acătării. Rău nu-i pentru ce-L Compune, ci pentru noi că nu-L știm mai defel. Cu toate că-i ceva de ne-am reveni la relații mai cum trebuie cu EL și Lumea SA.
Într-adevăr Adevărul SĂU e solemn, mai ceva ca toate cîte știm și nu știm. Dar încă nu-I cum trebuie cunoscut în lume ci doar bănuit și nu-i cum trebuiește Baza.
Nedepții acceptă în religiile lor așijderea lor, pe oricine cît de netrebnic și împovărat de rele și urîte. Spurcîndu-le și așa nedreapta construcție. Exemplul homosexualii în loc să fie îndrumați să se curețe mai întîi ca și restul. Că EL ne cere mai întîi să ne îndreptăm, moralizăm. Și apoi curați să ne căutăm spiritualitatea potrivită, ne făcînd rabat de la EL, Baza vieții.
Deci părăsiții de EL și sub diferite pedepse, să și le îndrepte greșelile în fața SA, cum trebuie și mai vorbim. Că nu și le cunosc, să facă bine să ia legătura cu EL, doar sinceri, singuri cu EL și vor afla și cum e de făcut. Totul doar e să ai curaj de îndreptare, ca să devii om adevărat, nu o epavă. De nebunie e să ne vindecăm nu de rațiune.
Ca să mai lămurim din viața lui Isus al nedrepților, fiind fiu și de roman nelegitim. Dar cunoscut în provincia Iudeia, chiar de mama sa era evreică se bucura de trecere. În sînul comunității ocupatorilor, romanii favorizîndu-i multe la viața lui.
Nu a fost niciodată răzvătit și nici pedepsit de puterea provinciei romane. A dus o viață tihnită murind normal în patul său în familia sa. Osemintele-i fiind împreună cu ale rudelor în cripta familiei, alături de fiu și soția sa. Că cei ce au măsluit NT, au cunoscut familia, dar au răstămăcit adevărul. În bătaie de joc față de cei ce habar nu au cine-I Dumnezeu. Că-I Unul Singur și Indivizibil, CEL peste cei vii.
marți, 19 iunie 2012
1557.Moralizarea nu-i chiar floare la ureche
Deci nu putem trăi fără a îngenunchia, de nu-I Baza vieții, cătăm vrute și nevrute. În fața banilor, vițelul de aur din VT, la plăceri diferse de la plus la minus, și pe unele ni le închipuim, de nu-s. Și îndărătnici în nedreptatea aleasă, imorali și fără EL. Tot tacîmul ce-L scoate din îndelunga răbdare și ne părăsește și apoi e vai de noi. Dar nici atunci la greu nu ne gîndim la EL și să ne îndreptăm cum vrea, chiar e vai de noi.
Moralizarea nu-i chiar floare la ureche, implică gesturi demne și purtări eroice. Uni nu-s capabili de ele nici în ruptul capului, îs din topor și nedrepți, e cum e mai rău. Și-o tot scaldă că nu le iese mai nimic în viață și din părăsire în părăsire pînă dispar prematur. Nici ei nici alții ne pricepînd de ce au existat, rateuri umane în vînt. Cu speranțe pentru părinți incapabili și pentru ei ajunși tot incapabili.
Se tot spune că numai răul are haz, pentru nedrepți o fi, dar îl plătesc la greu de le iese pe nas. Orice gest eroic are farmecul și hazul său de ne închipuit pentru nedrepții ordinari. De asemenea și o forță emoțională ce se degajă, ce ne domină mult timp. Deci să nu ne mai ferim de a fi morali și cu binele mereu în față.
Influiența oricare ar fi se pierde cînd ideile pălesc, cu stări psihice în schimbare. Se preschimbă sufletele, apar idealuri și planuri noi de bine și util, căutîndu-L cu înfrigurare pe CEL viu. Schimbările-s posibile cînd creditul nedrept e consumat și-i liber la aflarea SA corectă.
Calea existenței corecte de-o afli, de aici ți-i acătării și dincolo. Nu prea înțeleg ce are viața viilor cu o existență necunoscută, a morților. Doar nedrepții se agață ca neisprăviții dînd sparanțe, ce nici ei nu le au. Pe EL fiind Reprezentantul viilor, nu-L privește ce-i după moarte. Ci doar aici să fim cum trebuie și de folos nouă și LUI.
Nedrepții nu-și închipuie rațiunea în colaborare cu credința, și se miră, oare ce-ar ieși? Numai de bine, atunci cînd Baza vieții va fi restabilită-n lume și cunoașterea rațională alta va fi.
Moralizarea nu-i chiar floare la ureche, implică gesturi demne și purtări eroice. Uni nu-s capabili de ele nici în ruptul capului, îs din topor și nedrepți, e cum e mai rău. Și-o tot scaldă că nu le iese mai nimic în viață și din părăsire în părăsire pînă dispar prematur. Nici ei nici alții ne pricepînd de ce au existat, rateuri umane în vînt. Cu speranțe pentru părinți incapabili și pentru ei ajunși tot incapabili.
Se tot spune că numai răul are haz, pentru nedrepți o fi, dar îl plătesc la greu de le iese pe nas. Orice gest eroic are farmecul și hazul său de ne închipuit pentru nedrepții ordinari. De asemenea și o forță emoțională ce se degajă, ce ne domină mult timp. Deci să nu ne mai ferim de a fi morali și cu binele mereu în față.
Influiența oricare ar fi se pierde cînd ideile pălesc, cu stări psihice în schimbare. Se preschimbă sufletele, apar idealuri și planuri noi de bine și util, căutîndu-L cu înfrigurare pe CEL viu. Schimbările-s posibile cînd creditul nedrept e consumat și-i liber la aflarea SA corectă.
Calea existenței corecte de-o afli, de aici ți-i acătării și dincolo. Nu prea înțeleg ce are viața viilor cu o existență necunoscută, a morților. Doar nedrepții se agață ca neisprăviții dînd sparanțe, ce nici ei nu le au. Pe EL fiind Reprezentantul viilor, nu-L privește ce-i după moarte. Ci doar aici să fim cum trebuie și de folos nouă și LUI.
Nedrepții nu-și închipuie rațiunea în colaborare cu credința, și se miră, oare ce-ar ieși? Numai de bine, atunci cînd Baza vieții va fi restabilită-n lume și cunoașterea rațională alta va fi.
1556.Înfrînîndu-ne demni și la timp
Mai bine ne ține EL în viață, pe noi și ai noștri, de sîntem îndreptați bine în lume și fără EL. Decît de ne înstrîmbăm în fel și chip în fața SA cu spatele la EL, fiind cît de moralizați și-n bine. Alegeți nedrepți dumneavoastră, calea că minte aveți și de dat, dar la o adică nu o știți folosi.
Chiar de mintea ni-i slobodă de dă în gropi, faptele să fie corecte, înfrînîndu-ne demni și la timp. Și de nu putem chiar bine, să-I cerem LUI ajutorul ferm și clar, că ni-L dă, știindu-L.
Orice îndrumare corectă ca din partea SA, oricine-i demn de poate, s-o difuzeze, să fie primită. Deci de te simți în stare să-I transmiți vrerea LUI, n-ai decît și de-o pricepi, fără s-o răstălmăcești. Că sîntem, neîntrecuți la nedreptate și înrăirea și a celor cu pornire bună și utilă. De vrem să ne îndreptăm, să avem încredere deplină și să ne potolim în bine mereu.
Că pe uni-I alege și nu ne vine a crede, e lucru de înțeles, să nu-I facem nazuri și la treabă. Sînt exemple și pe la noi, de acum 77 de ani, cui I s-o adresat, o căutat să se achite de sarcini. Și-o fost susținut, că nu totdeuna au corespuns în timp, poate cerințelor SALE, e altă treabă.
E greu să-I fii pe plac chiar 100%, mai deviezi și din calea deja deschisă, că-i greu, lăsat, între oamenii lumii. Mai ești și nepriceput destul să-L nemulțumești și să nu știi ce trebuie chiar într-o viață, tot asaltat de nedreptate mereu. Și mai e și programa SA din CER, ce n-o știm și schimbările după cum evoluăm și noi.
Ni-i greu să nu avem, O ceva ce ne atrage mai deosebit, de nu avem Baza vieții, ca temelie de ne contestat, cum E. Deci fără EL nu putem trăi, și de nu-I cu putință în nedreapta lume, în încercare încă. Ne cătăm altele închipuite mereu ori ba mai rar, și ni le urmăm cum ne pricepem uitînd de EL.
Chiar de mintea ni-i slobodă de dă în gropi, faptele să fie corecte, înfrînîndu-ne demni și la timp. Și de nu putem chiar bine, să-I cerem LUI ajutorul ferm și clar, că ni-L dă, știindu-L.
Orice îndrumare corectă ca din partea SA, oricine-i demn de poate, s-o difuzeze, să fie primită. Deci de te simți în stare să-I transmiți vrerea LUI, n-ai decît și de-o pricepi, fără s-o răstălmăcești. Că sîntem, neîntrecuți la nedreptate și înrăirea și a celor cu pornire bună și utilă. De vrem să ne îndreptăm, să avem încredere deplină și să ne potolim în bine mereu.
Că pe uni-I alege și nu ne vine a crede, e lucru de înțeles, să nu-I facem nazuri și la treabă. Sînt exemple și pe la noi, de acum 77 de ani, cui I s-o adresat, o căutat să se achite de sarcini. Și-o fost susținut, că nu totdeuna au corespuns în timp, poate cerințelor SALE, e altă treabă.
E greu să-I fii pe plac chiar 100%, mai deviezi și din calea deja deschisă, că-i greu, lăsat, între oamenii lumii. Mai ești și nepriceput destul să-L nemulțumești și să nu știi ce trebuie chiar într-o viață, tot asaltat de nedreptate mereu. Și mai e și programa SA din CER, ce n-o știm și schimbările după cum evoluăm și noi.
Ni-i greu să nu avem, O ceva ce ne atrage mai deosebit, de nu avem Baza vieții, ca temelie de ne contestat, cum E. Deci fără EL nu putem trăi, și de nu-I cu putință în nedreapta lume, în încercare încă. Ne cătăm altele închipuite mereu ori ba mai rar, și ni le urmăm cum ne pricepem uitînd de EL.
1555.E nevoie de-o apropiere pe înțelesul lor
Degeaba suferă mulți și dintotdeauna că nu știu de ce, așa-i ruptă legătura de EL. Și toate-s anapoda în lumea neștiutoare de mult tare, oare pînă cînd? E nevoie o dezmeticire la realitatea SA și a nostră cu EL, cum trebuie și noi îndreptați. Că-i încercare și asta, dar nu stă în picioare încă, Baza vieții e neștiută-n lume. Bîjbîim în neștire.
Da, e demn și corect dar de ne înțeles de majoritate, că te căznești să fii corect într-o lume nedreaptă. Ei se vor mira și pricepe ioc, nu știu să vadă, ce-i de văzut. Le lipsește Baza și nu numai lor ci la toți. Ca și cînd sînt în lumi diferite și se văd de la distanțe de-abia perceptibile, neînțelegînd încă nimic concret. E nevoie de-o apropiere pe înțelesul lor, o comuniune de idei de dezmeticire a minților năclăite.
Încă nedreptatea se ocupă de cei destoinici, parcă ar vrea să-i desființeze, favorizindu-i pe ne urechiații de netrebnici. E cu fundu-n sus lumea pe aicea, e nevoie de o reașezare a valorilor încă anapoda răzgîiate. E nevoie de EL ferm și clar de simplu, dar nu știu cînd va fi asta, cu adevărat posibilă în termeni de ne tăgăduit vreodată?
Ne-ai dat Doamne binele dar și răul să le distingem în viața dată și ea pe aicea. Să nu ne încurcăm cu răul ci doar de bine să avem parte și moralizarea omenirii. Lucru greu de realizat și de ținut, mai ales într-o lume tare nedreaptă și fără TINE.
Așteptînd de la noi ca cei mai vrednici să ne conducă, dar s-o încîlcit lumea la culme. Și nu-i cum trebuie de mult tare. Lipsindu-ne Baza nu ne regăsim cadența vieții date și ne îndepărtăm de programarea SA. E necesară intervenția TA hotărîtă înspre îndreptarea dorită SUS. Altfel e degeaba zăbava.
Așa-i de nedreaptă și neștiutoare lumea, și nu de acuma, că-și tot închipuie sfîrșituri, s-ar sacrifica, de-ar ști de ce? Nesiguranțe-i Doamne trebuie să-I pui căpăstru, între noi cu TINE, cît mai aproape de se poate.
Da, e demn și corect dar de ne înțeles de majoritate, că te căznești să fii corect într-o lume nedreaptă. Ei se vor mira și pricepe ioc, nu știu să vadă, ce-i de văzut. Le lipsește Baza și nu numai lor ci la toți. Ca și cînd sînt în lumi diferite și se văd de la distanțe de-abia perceptibile, neînțelegînd încă nimic concret. E nevoie de-o apropiere pe înțelesul lor, o comuniune de idei de dezmeticire a minților năclăite.
Încă nedreptatea se ocupă de cei destoinici, parcă ar vrea să-i desființeze, favorizindu-i pe ne urechiații de netrebnici. E cu fundu-n sus lumea pe aicea, e nevoie de o reașezare a valorilor încă anapoda răzgîiate. E nevoie de EL ferm și clar de simplu, dar nu știu cînd va fi asta, cu adevărat posibilă în termeni de ne tăgăduit vreodată?
Ne-ai dat Doamne binele dar și răul să le distingem în viața dată și ea pe aicea. Să nu ne încurcăm cu răul ci doar de bine să avem parte și moralizarea omenirii. Lucru greu de realizat și de ținut, mai ales într-o lume tare nedreaptă și fără TINE.
Așteptînd de la noi ca cei mai vrednici să ne conducă, dar s-o încîlcit lumea la culme. Și nu-i cum trebuie de mult tare. Lipsindu-ne Baza nu ne regăsim cadența vieții date și ne îndepărtăm de programarea SA. E necesară intervenția TA hotărîtă înspre îndreptarea dorită SUS. Altfel e degeaba zăbava.
Așa-i de nedreaptă și neștiutoare lumea, și nu de acuma, că-și tot închipuie sfîrșituri, s-ar sacrifica, de-ar ști de ce? Nesiguranțe-i Doamne trebuie să-I pui căpăstru, între noi cu TINE, cît mai aproape de se poate.
luni, 18 iunie 2012
1554.Luîndu-L în considerare doar pe EL
Spre deosebire de cei aflați în îndreptarea cerută de SUS și căutînd să-L și afle corect. Sînt nedrepții ordinari, neîncrezători în bine și util, ci doar cu privirea-n pămînt. Căutînd doar înavuțirea și plăceri cu orice chip, neființa fiindu-le tovarăș și simțind-o. Ca făcînd parte din existența lor nedreaptă, devin orbi pentru lucrurile înalte. Mofturi și înșelăciune doar există în viața lor nedreaptă. Fără lucruri semețe în bine și frumos ci doar zbîrciți în suflet, pierind de tot, rateuri.
Totul e semn în viață și-n mediu înconjurător, toate-s de la EL lăsate nouă să ne ghideze. Înspre bine cu bun-simț întruna, aflîndu-L în toate și luîndu-L în considerare doar pe EL. ÎI greșim considerînd că nu are haz lumea fără greșeli, din contra. Binele și utilul îs greu de înfăptuit, depunem interes în îndreptare. Și nu-i plictiseală ci preocupare care presupune bucurie, fericirea împlinirii.
Cînd nu-L știm, nedrepți fiind, ne părăsește, după așteptări, să ne revenim și nu-i chip. Ne năvălesc nevoile. Da mai înainte ne atenționează, simțim fragilitatea vieții, nesiguranța existenței nedrepte LUI și nouă. Dar nu ne îndreptăm și părăsirea ne duce la suferințe și chinuri numeroase, să ne revenim. De s-ar putea, și de ne îndreptăm, sîntem salvați noi și familia noastră.
Ni se dă uneori unor nepotriviți soarta istoriei, așa-i de SUS, și respectivii o fac lată. Ne știind cum s-o scoată la capăt și o sfeclim toți. Așa-i dată soarta lumii pe mîini nedemne, anume de SUS, ca s-o încurcăm în timp. Părăsiți fiind să ne găsim pedeapsa și suferințele necesare că nu-L respectăm și nedrepți fiind.
Ar fi de dorit să fim mereu ca atunci cînd îL aflăm, bucurîndu-ne de găsirea SA lîngă tine. Dar nu-i cum vrei și nu-ți iese cum ar trebui și te întristezi și nu-i bine defel. Oare de ce Doamne? E o relație cea mai cea, dar nu știm să fim cum trebuie cît trebuie și nu ne simțim la locul nostru.
Nu-L renegăm ca-n alte vremi, dar tot nu-i bine, că nu știm ce trebuie în relațiile cu EL și oamenii.
Totul e semn în viață și-n mediu înconjurător, toate-s de la EL lăsate nouă să ne ghideze. Înspre bine cu bun-simț întruna, aflîndu-L în toate și luîndu-L în considerare doar pe EL. ÎI greșim considerînd că nu are haz lumea fără greșeli, din contra. Binele și utilul îs greu de înfăptuit, depunem interes în îndreptare. Și nu-i plictiseală ci preocupare care presupune bucurie, fericirea împlinirii.
Cînd nu-L știm, nedrepți fiind, ne părăsește, după așteptări, să ne revenim și nu-i chip. Ne năvălesc nevoile. Da mai înainte ne atenționează, simțim fragilitatea vieții, nesiguranța existenței nedrepte LUI și nouă. Dar nu ne îndreptăm și părăsirea ne duce la suferințe și chinuri numeroase, să ne revenim. De s-ar putea, și de ne îndreptăm, sîntem salvați noi și familia noastră.
Ni se dă uneori unor nepotriviți soarta istoriei, așa-i de SUS, și respectivii o fac lată. Ne știind cum s-o scoată la capăt și o sfeclim toți. Așa-i dată soarta lumii pe mîini nedemne, anume de SUS, ca s-o încurcăm în timp. Părăsiți fiind să ne găsim pedeapsa și suferințele necesare că nu-L respectăm și nedrepți fiind.
Ar fi de dorit să fim mereu ca atunci cînd îL aflăm, bucurîndu-ne de găsirea SA lîngă tine. Dar nu-i cum vrei și nu-ți iese cum ar trebui și te întristezi și nu-i bine defel. Oare de ce Doamne? E o relație cea mai cea, dar nu știm să fim cum trebuie cît trebuie și nu ne simțim la locul nostru.
Nu-L renegăm ca-n alte vremi, dar tot nu-i bine, că nu știm ce trebuie în relațiile cu EL și oamenii.
1553.Liberi și fără frică încă
Oare de ce bucuria îL îndepărtează de noi? Cînd ne bucurăm, e posibil să ne pierdem controlul bunului-simț față de CER și pămînt. Tot ce se poate, deci mai cu fereală să ne vedem de calea bună, doar cu atenția mărită, cînd ni-i chiar bine. C-o sfeclim tare ușor, așa ni-i dat să fim poznași din fire nedrepți, bucurie cu frîna trasă. Bucurie cu mîna la gură.
Avem nevoie de pauze de reîncărcare a bateriilor descărcate în muncă și-n altele ale vieții. Dar cu atenție, mai ales cînd îI ești angajat în îndreptarea cerută și consimți la ea. Nici cînd ești încă de capul tău, buiac în viață, slobod la rele și bune, cum îți vine în timpul de libertate, după cum e vrerea SA. Cînd nu știm de zgardă și ni-i toată lumea a noastră, liberi și fără frică încă.
Sărbătorescul e înscăunat și-n dreptul SĂU cînd îi vremea, de comun acord cu EL. Dar atunci atenția către EL e maximă, mai ales că-n VT îs unele și-s vechi, ne mai potrivindu-se azi și la noi. Decît cum ni se va comunica la o adică, în timpul ce-L vom afla cu EL mai aproape de noi. Mi-o comunicat acuma că nu renunță la vechile practici și știute din vechime, vom vedea care?
Eu îL serbez de obicei prin muncă închinată LUI și la date ce mi s-o părut mie potrivite și EL mi le-o confirmat în timp. Cred doar pentru mine, cînd va fi și vorba de voi, numai EL știe cum va vrea. Toate-s cu acordul dintre părți EL și noi, prin înțelegere și consens bine priceput. Nu cum e de mult tare în lume fără EL și avem necazuri gîrlă.
Sînt tentat uneori să cred că într-adevăr EL dorește multe ce îs învechite în comportamente înlemnite. De ne priceput omului de rînd și totuși îmi revin, că nu venea EL la mine un novice și normal în toate cele. Că nu ieșea nimica, că-mi lua o viață să mă învăț cu neînvățatul, nefirescul omenește întîlnit în cotidianul zilei.
În timp m-am mai luat cu una cu alta și învăț din mers și-I și EL mai indulgent cînd nu mai pot, că nu pot, asta e. Că se zic verzi și uscate cu posturi și pocăință, o fi dar eu îs normal ca fiecare și chiar rugăciunile la mine nu-s ca la cei ce-și zic cum își zic, treaba lor. Tot îi consider nedrepți că se-nchină la morți, eu doar la EL și atîta. Și-mi ajunge, că-I maxim posibil și mă are în grijă, cum ceilalți nu.
Avem nevoie de pauze de reîncărcare a bateriilor descărcate în muncă și-n altele ale vieții. Dar cu atenție, mai ales cînd îI ești angajat în îndreptarea cerută și consimți la ea. Nici cînd ești încă de capul tău, buiac în viață, slobod la rele și bune, cum îți vine în timpul de libertate, după cum e vrerea SA. Cînd nu știm de zgardă și ni-i toată lumea a noastră, liberi și fără frică încă.
Sărbătorescul e înscăunat și-n dreptul SĂU cînd îi vremea, de comun acord cu EL. Dar atunci atenția către EL e maximă, mai ales că-n VT îs unele și-s vechi, ne mai potrivindu-se azi și la noi. Decît cum ni se va comunica la o adică, în timpul ce-L vom afla cu EL mai aproape de noi. Mi-o comunicat acuma că nu renunță la vechile practici și știute din vechime, vom vedea care?
Eu îL serbez de obicei prin muncă închinată LUI și la date ce mi s-o părut mie potrivite și EL mi le-o confirmat în timp. Cred doar pentru mine, cînd va fi și vorba de voi, numai EL știe cum va vrea. Toate-s cu acordul dintre părți EL și noi, prin înțelegere și consens bine priceput. Nu cum e de mult tare în lume fără EL și avem necazuri gîrlă.
Sînt tentat uneori să cred că într-adevăr EL dorește multe ce îs învechite în comportamente înlemnite. De ne priceput omului de rînd și totuși îmi revin, că nu venea EL la mine un novice și normal în toate cele. Că nu ieșea nimica, că-mi lua o viață să mă învăț cu neînvățatul, nefirescul omenește întîlnit în cotidianul zilei.
În timp m-am mai luat cu una cu alta și învăț din mers și-I și EL mai indulgent cînd nu mai pot, că nu pot, asta e. Că se zic verzi și uscate cu posturi și pocăință, o fi dar eu îs normal ca fiecare și chiar rugăciunile la mine nu-s ca la cei ce-și zic cum își zic, treaba lor. Tot îi consider nedrepți că se-nchină la morți, eu doar la EL și atîta. Și-mi ajunge, că-I maxim posibil și mă are în grijă, cum ceilalți nu.
1552.Doresc să te afli cu ei
Înfrînîndu-ne, schimbîndu-ne felul de a fi, din imorali în cu bun-simț, nu trebuie să ne supărăm pe viață. Să fim bosumflați că nu ne mai iese pasența nedreptăților lumești a le înfăptui, fără nici un Dumnezeu. Că EL este și ne cere îndreptarea și binele făcut, cunoscîndu-L cît mai corect din acel moment.
O altă problemă e să ne ferim din calea, canaliilor și șmecherilor cît existăm. Nu intrăm cu ei în vorbă, evitîndu-i după ce-i cunoaștem ce plătesc, fără supărare. Ci simplu nu facem parte din lumea lor și nu ne putem afla la aceeași masă și același loc, al existenței. Decît dacă ei, nedrepții, doresc să te afli cu ei, cerîndu-ți în mod expres, atunci se chimbă foaia. E posil o schimbare în bine a lor și mai afli și tu cîte ceva, unele nedrepte, dar cine știe de unde sare și una bună?
Deci faptele, dar nu oricare fapte ci doar cele bune și de se poate mereu înfăptuite. Și nu așa la nimereală, ci cum e normal și împreună cu credința ce este în EL. Formează un cuplu invariabil, ca în fizică și ne scoate din anonimatul nedreptății lumești. Fiind și noi ceva ce contăm în fața SA înspre bine și util nouă și familiei noastre.
EL mai coboară milităria din pod, pentru unii ce-i dorește alăturea de EL. Și de pricep bine de bine și se cumințesc, de nu, E nemulțumit și eșuiază încercarea SA de a ne îndrepta și ratăm viața. Am fost un timp pe puntea unu-i drum de altă factură a îndreptării înspre CER și am căzut, dezechilibrați de nedreptatea înfiptă în noi.
Și nu orice nedreptate ci cea spirituală, că nu-L pricepem și pace și o luăm pe arătură foarte ușor. Și ne împotmolim pentru totdeauna ca om o dată, nereușind în viața dată.
Cînd sîntem la necaz, EL e foarte aproape de noi, doar îL vom chema sincer în ajutor. De ne pricepem, și ne ajută și ulterior se pot înfiripa relații mai fructuoase de ambele părți, EL și tu. Ca de la CER la pămînt, dar posibile de dorești să fii cum nu ai fost poate niciodată. Dar să te ții bine că nu-i ușor și simplu, ci te implică de poți fi cu folos și-i nu degeaba, vei vedea.
O altă problemă e să ne ferim din calea, canaliilor și șmecherilor cît existăm. Nu intrăm cu ei în vorbă, evitîndu-i după ce-i cunoaștem ce plătesc, fără supărare. Ci simplu nu facem parte din lumea lor și nu ne putem afla la aceeași masă și același loc, al existenței. Decît dacă ei, nedrepții, doresc să te afli cu ei, cerîndu-ți în mod expres, atunci se chimbă foaia. E posil o schimbare în bine a lor și mai afli și tu cîte ceva, unele nedrepte, dar cine știe de unde sare și una bună?
Deci faptele, dar nu oricare fapte ci doar cele bune și de se poate mereu înfăptuite. Și nu așa la nimereală, ci cum e normal și împreună cu credința ce este în EL. Formează un cuplu invariabil, ca în fizică și ne scoate din anonimatul nedreptății lumești. Fiind și noi ceva ce contăm în fața SA înspre bine și util nouă și familiei noastre.
EL mai coboară milităria din pod, pentru unii ce-i dorește alăturea de EL. Și de pricep bine de bine și se cumințesc, de nu, E nemulțumit și eșuiază încercarea SA de a ne îndrepta și ratăm viața. Am fost un timp pe puntea unu-i drum de altă factură a îndreptării înspre CER și am căzut, dezechilibrați de nedreptatea înfiptă în noi.
Și nu orice nedreptate ci cea spirituală, că nu-L pricepem și pace și o luăm pe arătură foarte ușor. Și ne împotmolim pentru totdeauna ca om o dată, nereușind în viața dată.
Cînd sîntem la necaz, EL e foarte aproape de noi, doar îL vom chema sincer în ajutor. De ne pricepem, și ne ajută și ulterior se pot înfiripa relații mai fructuoase de ambele părți, EL și tu. Ca de la CER la pămînt, dar posibile de dorești să fii cum nu ai fost poate niciodată. Dar să te ții bine că nu-i ușor și simplu, ci te implică de poți fi cu folos și-i nu degeaba, vei vedea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)