2487.Și nu de acuma, ci de veacuri multe, s-o versat

  Nedreptatea știe să se facă dorită, îi mieroasă, falsă în maniere, fardată tare. Și te duce, o încasezi pe viață uneori, ratîndu-ți traiul și nu de acuma. Ci de veacuri multe, s-o versat, ne învățăm cu relele și urîtele repede și devreme. Și-i grav că le luăm de bune și ne părăsește că-L înlocuim cu necuratul. Nu-I sîntem conștienți cum ar trebui, ci ușor de înșelat de aparențe  bine puse la punct.
  Creduli și îngînfați de fărăde-legea ce I-o încălcăm, pierdem ușor firul vieții. Ni-i dată dar să-L știm a respecta și urma, ca să ne fie bine, nouă și familiei noastre. Credința e să-L simți chiar de nu simți mai nimica, o vreme și știindu-L, chiar de nu-L știi. E totuși CEL mai Cunoscut dintre CER-ești, Domnul Dumnezeul nostru.
  Ne va răspunde prin fericite clipe și trăiri intense de bucurii împlinite. Ne știute de la alții, că-I străin lor și alte semne ce singur mirat le vei afla. În viață te va îndruma, însoțindu-te mereu și-L vei cunoaște în orice. Nu vei rătăci ca restul traiul demn, adevărat, dar e de urmat și semne vei ști de vrei. Comportîndu-te îndreptat între oameni nesinchisîndu-te de ei, mirați de tine.

2486.Nu ne mai recunoaște nimeni, nici chiar noi

  Ne zbatem să supraviețuim, nu contează, încălcăm bunul simț între oameni. Și-n natură, ne dezicem de a fi oameni adevărați pe Pămînt și-n fața LUI. Ne porcăim în așa hal că nu ne mai recunoaște nimeni, nici noi de stăm strîmb și ne judecăm drept. Și unii știu reversul medaliei, îndreptarea, dar curajul de ar fi de vînzare, ar fi ceva.
  Nu-l avem și-o ducem așa în neștire, ni se trage preșul de sub picioare și picăm. Nemulțumiți de toți și toate, neînțelegîndu-ne menirea, dată o dată pentru totdeauna. Deci ne descompunem singuri, uneori și ajutați între noi. De unde îndreptare și firesc uman?  Numai urîțenii, răutăți, invidie, delăsare și frică de adevăr. Vai de steaua nostră, de ne recunoscut de a fi oameni și totuși așa-i.
  Cu ciurucuri, resemnați și însemnați nedrepți să ne croim calea e posibil, de se vrea. Și-i foarte ușor din lac în puț, de nu călcăm drept înspre aflarea LUI. Că nedreptatea ce I se face LUI și nouă e pretutindeni hrăpăreață și rea, răzbunătoare chiar.

2485.Știindu-L bine și o vom mai duce-o mulțumiți

  Nu la finalul vieții, nu trebuie să fim decepționați, ci mulțumiți de existență. În termenii petrecuți în familie și societate, moralizați cu bine, ferindu-ne de rele. Și-n continuare tot cu EL știindu-L bine și o vom mai duce-o mulțumiți de noi și EL. De altfel nedreptatea sapă existența, ce se prăbușește în nefirescul inevitabil a decepției. Și credem că toți îs așa ajunși nedreptățiți, cu-n gol total simțit amar fără leac.
  Leac e dar să ni-L apropiem, căutăm corect în noi și printre oameni modelîndu-ne după cerința SA. Căutînd mereu să-L cunoaștem bine, feriți de neputințe și deșertăciuni străine LUI și nouă. Ce-s în lumea asta risipită, nedreaptă în dezordini și sub pedeapsă, părăsiți de EL și suferă. Nu numai bătrînii, dar și restul, după socotelile CER-ului, că nu țin cont de EL.
  Neputința nu-i de laudă și amintiri, ci trebuie vindecată, prin străduința. De a-I fi alăturea căutîndu-L, întîlnindu-ne într-o conlucrare ce trebuie perfecționată. Continuu, cum se dorește, manifestîndu-ne disponibilitatea în bine, util, frumos.

2484.Puterea de a te împotrivi nedreptății

   Nu ne rămîne decît a trăi neînsemnați, fără însemnătate, degeaba, irosindu-ne. Fără rost, de nu conștientizăm îndreptarea între noi oamenii, moralizarea. Ce ne ridică din praful drumului, conferindu-ne demnitate, tărie, rezistență. Puterea de a te împotrivi nedreptății, urîtului și răului, lumescului distrugător.
  Contribuind cum poți la definirea ta firească, bună, știind cum e să trăiești adevărat. Văzînd totul despre viață, cît poți, contribuind cumsecade la ea. Nu neputincios, neimplicat corect, eșuînd nemulțumit de finalul ei, neînțelegînd viața. Ca o necesitate de a-L ști bine, contribuind fiecare la realizarea programei Sale, omul adevărat pe Pămînt.
  De nu te ajung nevoile, nedreptule și părăsit plătești oalele sparte pînă la un final grăbit. Numai și numai din cauza ta, că nu-ți știi lungul nasului în bine și cu bun- simț. Conviețuind între ceilalți, știindu-L cît mai bine, neimplicîndu-te în religiile strîmbe LUI și nouă.

2483.Dar așa nedemnii, fricoși, cu metehne, e greu

  Nedreptatea ne împiedică să fim cum am putea și sigur am vrea, corecți între noi oamenii. Și mai apropiați de EL, dar așa, nedemni, fricoși, cu metehne cît vrei, îndepărtați de oamenia ce ne-o dorește. Și ne-o dorim fiind ființe sociabile prin definiție și iubitoare de natură și cu frică de CEL de SUS, de EL.
  Vreau să nu sperii prin atitudinea mea tranșantă a întoarcerii la Dumnezeul CEL Adevărat. Ci consider că-n România țara asta în care EL și-o pus atîta speranță venind. Acum 77 de ani trimițînd mesajul SĂU, de aici, către omenirea toată, de îndreptare și căutarea LUI. Deci să devie într-adevăr o punte între EL și noi întreaga umanitate, prin ceea ce trebuie să devie.
  Leagănul noului ce se va înfiripa în lume cu EL, în mijlocul nostru, cum și cînd va hotărî Singur atunci. E doar o propunere ce-o lansez către toții, de vreți? În calitatea mea umilă de slujbaș mic înspre EL.
  Și toate locașurile active de cult posibile și altele noi conform altor cerințe mai CER-ești. Mai ales mînăstirești ce trebuie să se primenească primele înspre EL, fiind miezul legăturii cu EL.

2482.Pe aceștia-i iartă mai ușor de se cumințesc

  Deci e mai grav în fața SA să fim nedrepți între oameni și fără EL, decît cu cîte metehne obișnuite, credem noi. Adică bețivi ordinari, drogați, înrăiți în vorbe și fapte, porniți, nemulțumiți pe noi și pe toată lumea, sadici. Pe aceștea-i iartă mai ușor de se cumințesc oarecum, decît pe cei dintîi. Și totuși în  mod obișnuit nu se face distincția cînd zicem de unul și altul, după cum e văzut în societate.
  Îs netrebnici și bețivul și afurisitul, la fel și golanul, curvarul și sadicul. Și-n fața SA nu-i așa, scapă mai ușor bețivul și curvarul ca și golanul, mai greu afurisitul și sadicul. Toate aceste metehne personale de-s dublate de nedreptatea ordinară e grav în fața SA. Și de te-ncumeți a nu-L ști cum dorește, ești un om pierdut din start. Și-ți trebuie serioasă aplecare și caznă să te îndrepți, dar se poate, de vrei cu adevărat.
  Nimic nu-i imposibil de vrea omul și de se ambiționează numaidecît. Și-L cheamă și pe EL în ajutor, se rezolvă multe, poate nu chiar toate. Că-i nevoie de timp, răbdare și multă preocupare demnă și adevărată. Și-i cam greu la omul obișnuit, pe nepusă masă, hodoronc-tronc, să-nceapă îndreptarea.

2481.Nu știu, doar EL știe ce și cum va fi

  I se acreditează ideea, doar o idee e, că reală nu cred, că în final Dumnezeu îi va ierta pe toți nedrepții, cum or fi. Cred, doar după ce aici ori dincolo își vor ispăși greșelile, cred. Nu știu, doar EL știe ce și cum va fi. În orice caz acuma pe Pămînt îi părăsește și au necazuri acei ce nu-I respectă dorințele SALE. Respectiv să fie moralizați în viață între oameni și cu natura la fel, demni și-n fața SA.
  Știindu-L bine Cine E, nu cîți nechemați, în care neisprăviții își pun speranțe deșarte lor și acelora ce-i urmează gură-cască. Și nici să fim mîndri de noi înșine mult peste firescul omului cumsecade, că-L supărăm. Deci fiind corect, să fim pînă la capăt, adica și pentru noi înșine, ne făcîndu-ne singuri rău, tocmai în fața SA. Mîndri nevoie mare, de nu ne ajunge nimeni la nas și părăsiți, de nu ne îndreptăm, plătim.
  Deci drepți, drepți dar și responsabili, nu îmbătați cu apă chioară, crezînd că ne merge. Că cine-i ca noi, încrezuți și fără bun-simț între oameni și binele de făcut, că ni se umple paharul răbdării SALE. Și se revarsă de ne ia puhoiul nemulțumirii LUI și ne zvîrle cît colo ca pe-o zdreanță de nimica. Și nu știm ce-o fost asta, o fost că nu ne purtăm omenește, măcar cît de cît, reveniți-vă!