Sîntem

   Sîntem un amalgam de bine şi rău, în gîndire, vorbe şi fapte, în existenţă în general, aşa sîntem creeaţi de la EL, dintotdeauna, mai exigenţi ori nu cu noi înşine şi cu alţii la fel, se-ntîmplă uneori să nu ne înţelegem pe noi înşine, mai mult ori mai puţin,"sinucidere lentă şi înţeleaptă"(Hippolite-Adolphe Taine).
   Avem acţiuni clare dar şi dezlînate, anapoda, în derîdere, ce poate considerăm că nu ne reprezintă, toate ne reprezină, aşa sîntem şi să ne obişnuim cu noi înşine, în derularea trăirilor vieţii noastre strîmte, nu e cum ne-am dori să fim ci sîntea aşa cum sîntem, da , ne putem educa mai mult ori mai puţin, reuşiţi din această acţiune, pentru că sîntem diferiţi proiectaţi şi unuiformizarea nu-i o soluţie, ci trebuie alceva, "unitatea e ultima trăsătură ce i se poate atribui drept caracteristică"(N,Steinhardt).
   Un neînţeles în societatea noastră, e poate perfect adaptabil înt-o aftfel de lume, tot creată de EL, dar nefirească pentru noi, ori ceva ce EL a dorit şi noi am luat-o pe arătură cumva din cine ştie ce nereuşită influenţă, unde dai şi unde crapă, I s-o fi întîmpla şi LUI cred, pentru că văd ce greu ne înţelegem noi cu EL, parcă n-ar fi Părintele nostru Unicul, Creatorul CEL de Nedezminţit.
   Omul un amestec neliniar între bine şi rău "asimetria e secretul vieţii" (Louis Pasteur), de la plus la minus, de la bine la rău,  o varietate de miliarde de creaţii unitare în diversitate, şi EL e Unic şi ne studiază iar noi nu ne batem prea capul cu EL, oare de ce? Unii o ţin pe a lor nedreaptă, neevoluată, blocată cu toate că EL a evoluat, şi evoluiază fără oprire într-un mod specific LUI, neînţeles de noi încă.
   Dar şi noi am evoluat (pe unii îi obligăm să evoluieze pentru că ei nu vor,îi tîrîm după noi) de cînd ne-a creeat EL, de multe mii de ani, numai pe pămînt în natura asta, restul nu ştim nimic, de am căuta să-L găsim, am afla mai multe despre noi şi despre EL.
   Putem spune că nu sîntem perfecţi ci perfectibili cumva EL ştie, de la bine la rău şi invers, după cum ne taie capul, totul cu ştirea LUI, cred, acolo unde am fost zămisliţi, să vieţuim în natura dată locului să rodim, asta-i maximum de existenţă ce ne e dat pe acest pămînt, să nu căutăm alte zări, vom şti de nu sîntem programaţi acolo.
   Viaţa ca o luptă continuă cu sinele tău pentru perfecţionare şi aflare a locului tău în Lumea LUI, care încă n-o ştim, o bojbăim niţel, totuşi cred că nu-i greşit să fim toleranţi în binele tuturor, cît se poate să încercăm măcar, cu curaj, şi să nu ne oprim cît existăm să-L aflăm. şi respecta cum vom afla că vrea EL.
   Îmi dau seama după ce ma trezit EL,pe zi ce trece că dorinţa mea de a-L afla tot mai mult, şi fără să mă lase, din scurt să mă ţie, e ceva absolut nou, şi învăţ, cred şi voi cumva.

Cunoaşterea

    Scopul nostru obişnuit al existenţei noastre pe acest pămînt aL LUI, e înţelegerea cumva a identificării LUI în ce îL înţelegi că e EL în tot ce te înconjuară şi e şi din tine, cu scopul identificării în final cu EL, e deci pe scurt, descoperirea , şi să fii ce doreşte EL prin identificarea cu EL, o vei afla singur de la EL prin comuniune la momentul ales de EL.
   "Să nu se spună lege, ci dharma, nu cale, ci tao, nu destin, ci karma, unde fiinţa supremă se cheamă în englezeşte Ground, care s-ar putea traduce prin temelie"(Aldous Huxley), vei începe să te schimbi pe măsură ceL înţelegi, uneori mai bine alteori mai greşit, dar te va îndruma, şi vei afla ce e de făcut să te îndrepţi singur cumva.
   Schimbarea ta va fi în aşa măsură că-L veI putea simţi cumva, cred că-i proprie fiecăruia, şi e o trăire spirituală foarte deosebită, înălţătoare, cu mare bucurie, emoţionantă pînă la lacrimi, şi chiar poate în funcţie de firea fiecăruia, chiar extaz nedefinit, mut de uimire, ori o explozie nefirească de bucurie, dezlănţuită exprimare necontrolată în bine, de mirare pentru apropiaţi, martori uneori, "acel Ground e imanent şi trancendet şi e principiul nedezvăluit al oricărei dezvăluiri"(Aldous Huxley).
   Se poate ca cei din jur să nu te mai înţeleagă, trebuie să le explici ce ţi se întîmplă, să nu fugi de ei, ci pe faţă, să afle că-L cauţi cumva tainic, şi-L urmezi în taină numai cu EL în gînd, fără alţii, indiferent cine or fi, pentru că de nu-ţi dau liniştea necesară, EL te va ocroti cumva, de nu te descurci singur în lumea asta, "fiinţele omeneşti pot cunoaşte şi iubi Temeiul ; şi deveni, trecînd de la virtualitate la actualitate, identificate cu EL"(N.Steinhardt).
   Şi familia ta va fi avantajată în bine de comuniunea ta cu EL, îmbunătăţirea ta, de poţi va fi continuă şi echilibrată, fără exagerări,şi intoleranţă, e o luptă cu eul tău în faţa lumii şi pentru EL, să-L afli şi respecta cum vrea EL,"înfăptuirea acestei supreme identităţi e scopul final al existenţei"(N.Steinhardt).
   Numele LUI, unii îi spun într-un fel alţi altfel, nu prea contează, important e să ştii că E Unul Indivizibil, Atotputernic Dumnezeu Tatăl Ceresc, Creatorul a TOT.

Românul

   În fiinţa adîncă, curată a poporului Român încă nu a pătruns otrava, dar e pe cale să otrăvească tot, şi nu ştiu cu e de oprit, pentru că oferta toată e otrăvită = . Romînul nu era invidios, nedrept în general, ci deschis, comunicativ, dezinvolt, naiv, pur, curat, adevărat, drept şi mai cîte cu bun-simţ, avîntat, cu pieptul gol în faţa urîtului şi răului şi-i învingea cu bucuria sa .
    "Imperativul categoric al lui Dostoievski (din postarea anterioară),îşi află pe deplin aplicarea în străfundurile fenomenului românesc...beţia solitară nici nu poate fi concepută; trăieşte, dimpotrivă, acea bucurie pe care fericirea ori binele celuilalt nu numai că nu o stingheresc, ci o amplifică; ba mai mult decît atît, o condiţionează, căci fiecare accede la o stare de euforie cu atît mai înaintată cu cît creşte numărul participanţilor şi se arată mai slobodă fericirea lor. Comesenii în limba şi psihologia românească, infirmă cu desăvîrşire formula Ceilalţi sînt iadul"(N.Steinhardt). 
  = Ba ştiu, EL ne va salva trezindu-ne cumva cînd va vrea, cînd va veni timpul, înaintea timpului SĂU.

nedreptate

   Fericit prin nefericirea altuia, e o mare greşeală în lumea oamenilor de cînd e lumea, specifică celor needucaţi, neînfrînaţi, nemernicilor, şmecherilor, profitorilor, hoţilor, în general a nedrepţilor de toate categoriile existenţi în omenirea asta decăzută.
   "Oricine are dreptul la fericire, dar nu pe seama şi socoteala altuia"(Feodor Mihailovici Dostoievski ),"de unde rezultă osîndirea tuturor formelor parazitare ale fericirii : crima, furtul, adulterul, calomnia, delaţiunea-toate exploatatoare ale drepturilor altui ins" (N.Steinhardt).
   Şi cînd vă gîndiţi ca acest urît fenomen nu era întîlnit în comportarea firească a poporului român, e plină azi mass media de asemenea exemple neroade, şi au curaj nemernicii să nu recunoască adevărata faţă a lor, am ajuns de batjocura lumii cu asemenea jalnice exemple încă şi în fruntea ţării !?....
  

Să ştim

   EL ne pedepseşte uneori prin noi înşine şi suferim accidente, boli, întîmplări nefericite, pedepsindu-i şi pe cei la care ţinem în mod deosebit, şi iarăşi suferim pentru ei, şi mai sînt suferinţele produse prin cei "răi" ce ne pedepsesc pentru EL, şi nu ne dăm seama, şi credem altceva, inchipuiri false, se mai întîmplă să ne pedepsească şi prin ne "răi", şi tot nu înţelegem nimic.
   Vina e a noastră întreagă şi suferinţa prin pedeapsă e doar pentru îndreptarea spre bine, adevăr, dreptate, şi poate pentru trezirea necesară spre a-L respecta măcar cum vrea EL, nu înţelegem şi tot greşim cîteodată fără să vrem. pentru că nu sîntem pregătiţi încă pentru ceea ce vrea EL de la noi, trebuie să-L căutăm.
   Va veni un timp. şi cred că nu-i departe cînd pedepsele LUI se vor produce altfel, cum nu ştiu încă, şi lumea se va schimba în bine, şi cine va mai fi pe atunci nu va mai simţi "răul", pedepsele cumva, trăind în voie bună, şi cel mai important : îL vom şti, respecta şi unii îL vor crede poate altfel decît ne străduim unii din noi azi.
   Origen : "visul dintotdeauna al omenirii, după care răul-poate-nu este adevărat şi necazurile-pînă la urmă-se vor termina cu bine ; speranţa, dorinţa, convingerea că cei răi n-au jucat decît un roluri şi că la sfîrşit se vor lămuri şi împăca toate".

Conduita

   Să ne păstrăm intacte pornirile înalte, spirituale, pozitive, să  nu ne coborîm niciodată din acea lume aşa de rară, a cumsecădeniei, a spiritului înalt în gîndire cu bun-simţ, colaborînd cu normalitatea cumsecade să nu îndrăznim niciodată, nci o clipă, să ne otrăvim spiritul, în gîndire şi fapte, cu vreo pornire lăuntrică, nestăpînită destul în cel mai ales domeniu şi de urmat în bine, ce se poate prăbuşi şi dintr-un domeniu de urmat  devine o epavă.
    O epavă demnă de milă şi păreri de rău, regrete a unui  avînt înălţător insuficient susţinut de propriile porniri vremelnice şi puţine, ce ne joacă uneori grave feste, nimicitoare şi de cuminţire a avînturilor ne stăpînite şi nepotrivite oricui şi oricum.
    "Infracţiunile spirituale (nu simplele infracţiuni de drept comun) părtund în chip tainic în realizare, operă, înfăptuire printr-un straniu efect al comunicării celor două idioame (natura omenească, natura realizatorului) şi ajunge o cantitate infimă de spurcăciune pentru a strica iremediabil gustul întregului"[Alain (Emile-Auguste Chartier )].
    Pentru că altfel realizările noastre ori cît de strălucite sînt, nesusţinute corect, sincer, se pierd şi degeaba ai avut talent şi geniu pentru că nu ai ştiut să-l fructifici cu obligaţiile ce le ai, cum sînt date de EL.

Schimbarea bună la vîrf

   La noi în ţară parlamentarismul a luat o cu totul altă direcţie decît în ţări cu tradiţii în democraţii îndelungate, astfel actualul parlament în ansmblul său e de sorginte comunistă, urmaşul direct a lui N.Ceauşescu dar cu mai multe capete, urmaşi, şi din urmaşi, urmaşi, ce se cred stăpînii absoluţi ai ţării şi fac ce au făcut în ultimii 21 de ani, şi aşa vor fi cît vor fi, jăfuitori de neam şi ţară.
   Trebuie opriţi cu demnitate, şi tact atent, ne-ar trebui un "de Gaulle" al nostru care să nu se lase tîrît în jocurile politicianiste ale mizeriei actuale de la puterea ţării, şi de e cazul corect fiind să-şi asume o conducere prezidenţială, ca-n Franţa ori SUA Şi după aia poporul atent îndreptat corect să hotărască ce e de făcut.