Desăvîrşirea

   Viaţa e un mister, ce-l trăim cît existăm, dar trebuie să-nvăţăm să-l simţim prin toate simţurile noastre treze, să nu trecem trăind nepăsători, ori cu frică prin ea(viaţa), ci cu pasiune împreună cu natura, ce ne e dată să ne-ntovărăşescă vieţuind împreună cît va vrea EL.
   În societate monotonă ori exagerată momentele vieţii cu trăiri adevărate, frumoase, unice, corecte, nu-s  o iluzie ci o certitudine creeată de EL pentru noi  să o îmbogăţim după priceperea şi puterile noastre, cu gîndire arătîndu-I de ce sîntem în stare permanent cît existăm, să nu fugim de răspunderea ce-o avem dată de EL, pentru că nu reuşim orice am face. Să nu copiem pe alţi în trăirea vieţii noastre unice.
   "Pentru cine le ia în serios, viaţa şi adevărul sînt pline de farmec. Searbăde sînt doar pentru cine socoteşte că le ştie prea bine sau că sînt lipsite de orice interes"(N.Steinhardt).
   Omul îşi este sieşi dator pentru a se desăvîrşi, să caute permanent să se cunoască pe sine, şi să se dezvolte în spirit şi trăiri faptice bune, fiind el însuşi singur învăţînd din mersul vieţii, şi din greşelile lui, ori a altora adaptîndu-le, de le ştie bine, să nu copieze pe alţii pentru că-i unicat în faţa SA.
   Să se autoeduce şi de primeşte atenţionări de îndreptare să lupte pentru a fi un exemplu de reuşită, ce trebuie nu copiat ci dezvoltat, şi continuat în bine în gînd şi fapte

Din nou

   E o evoluţie continuă a poziţiilor faţă de problematica noastră, nu la toţi la fel, unii mai accelerat, alţii încearcă o schimbare în înguste specializări, alţii e posibil să stagneze, se blochează, înţepenesc într-un proiect poate al vieţii lor limitate.
   "Dar timpul trece şi poziţiile noastre faţă de probleme se schimbă; nu există imobolitate, se petrec lucrurile ca şi cum am fi toţi pe plăci turnante, conţinutul valorilor evoluiază, punctele de interferenţă se deplsează"( N.Steinhardt ).
   Se poate uneori evoluţia insului să devieze de la firescul normalităţii sale şi să evoluieze înspre alte orizonturi parţiale ori total noi, necunoscute, ne recunoscute, împotriva curentului opiniei publice, care în cazul SĂU, cred e nefiresc. Deci un deschizătzor de drumuri, de ne-nţeles, vehement contestat .

Schimbarea

   În decursul istoriei omenirii ce tot greşea mai mereu, pedepsele LUI atît de distrugătoare erau încît reacţiile oamenilor erau depăşite cu mult, lăsîndu-i fără replică pe măsură, uimire îngrozitoare şi înfricoşare cumplită, oamenii erau slabi şi fără putere de îndreptare, erau paralizaţi de frică.
   Omul era martor neputincios la urîţenia şi răul dezlănţuit asupra-i, pentru pedepsire în vederea trezirii spre bine şi îndreptării dorită de EL, dar nici pînă azi înţeleasă deplin.
   Azi lumea-i şi mai dezorientată, dezordonată, înrăită, pierdută-n nefirescul vieţuirii nedrepte, şi EL asistă, şi timpul întoarcerii simţite a LUI printre oameni se apropie.
   E de dorit să ne trezim cumva, să-L aflăm cumva singuri, să nu asistăm neputincioşi la urîţenia luimii, fără să fim preocupaţi de frici, nedumeriri, luaţi de valul lumescului nedrept şi naiv, trebuie să dezaprobăm prin orice mijloace nedreptatea, lipsa bunului simţ, lipsa bunătăţii, lipsa de întrajutorarea omenirii.
   Să evităm prin cît de mărunte fapte bune, ce ne stau la îndemînă derapajul de la credinţa ce o simţim, încă nu sînt " faptele prea tari pentru reacţii omeneşti" (N.Steinhardt).
   În caz de pedepse cumplite "avem, toţi, suficientă forţă pentru a îndura suferinţele aproapelui" ( Francois La Rochefoucauld ), şi nu e permis pentru că EL vrea îndreparea celui lovit, dar şi a celor ce asistă în cutremurare trezire, şi îndreptare, nimic nu-i întîmplător în vieţuirea noastră normală.
   Cu voinţă şi curaj îţi poţi descoperi talente nebănuite, chiar şi-n credinţă de perseverezi atent "viaţa care ne învaţă că orice e posibil şi nicio fiinţă nu e previzibilă" ( Bernador Ury ), deci uneori şi dintr-un pesonaj şters ori chiar negativ poate schimbarea să-l transforme în drept, ferm, curat, corect, îndreptat în credinţă, poate şi desăvînşit în bine .

Greşesc plătesc

   În librărie, d-na încă tînără, disuţii pe teme diferite şi despre credinţă, ei i se pare că EL ar vrea ceva, simte că e atenţionată cumva, nu se pricepe deloc, eu cumva în grabă, îi zic că EL va veni pe pămînt şi ea fiind destul de tînără încă poate să-L afle în acele viitoare transformări lumeşti-Divine.
   Acasă, constat că-s pedepsit destul de serios, pierd viaţă, oare dece?, alarmat îmi rezum urgent trăirile trecute, şi aflu cam destul de repede unde I-am greşit : nu trebuia să mă amestec între EL şi d-na din librărie obligîndu-L cu ce drept? să o ţină-n viaţă, pînă vine EL la noi, remarcabil.
   Urgent a doua zi, îmi  cer imediat iertare de la  EL, şi planul de îndreptare iL propun, şi trec la acţuine cît de repede pot, trec peste alte treburi, EL e prioritatea mea nr.1, cînd îL pricep. În librărie, d-na chiar e plăcut surprinsă de acţiunea mea, poate se va putea apropia şi ea de EL cumva, speră şi discuţia e mult mai evoluată în dezbateri spirituale, şi-i zic că am fost atenţionat-pedepsit aspru, dar îs învăţat, mai mult decît să mă părăsească mai bine să mă pedepsescă, toată viaţa am fost tot pedepsit şi nu L-am simţit deloc, acum cînd e mai mereu cu mine, să risc, nu concep defel renunţarea la EL, orice ar fi.
   Aşa află d-na că trebuie să se-ndrepte, şi-şi dă seama oarecum trezită că e atenţionată printr-o suferinţă apropiată, se vede că-i preocupată de îndreptarea sa, îi dau şi adresa de blog, şi o informez şi de alte acţiuni ce EL le doreşte şi le practic pe net.
   Deci cam aşa acţionează EL vînînd doi dintr-o lovitură, îndreptîndu-ne cumva, eu crezîndu-L, dar mai am de învăţat, cam aşa, prin trăiri, din greşeli, iar ea, o îndreptare începătoare altfel poate.
   Nu contează vîrsta, starea, ocupaţia, felul de a fi, în orice fel te afli, important e să-ţi deschizi gîndul spre EL, şi să nu-L mai părăseşti cît exişti, de nu L-ai aflat pînă acum.

Întîmplare ?

   Mai repet, consider că-i necesar : cine se simte bine în credinţa ce o cunoaşte, indiferent care o fi şi e şi apărat prin ea cumva el şi familia sa, atenţionat uneori, ori de are o oarecare conlucrare cu EL, să n-o lase în ruptul capului orice ar fi, să se întremeze şi mai bine în acea credinţă cum poate mai bine, pentru că i se potriveşte , şi-i a lui cît va exista, ori pînă va veni EL, atunci va fi alceva vom trăi şi vom vedea şi simţi, ce va dori EL, cu noi.
   Un tip solid intră pe uşa librăriei, cu gura cam mare pentru un bărbat, dar e bine şi aşa pentru că mai afli trăiri de îndreptare, eu nu pot tace, şi-l cam pun la punct cumva în privinţa crdinţei, se interesază ce crdinţă am, îi zic teist, el de colo, ateist, nu teist , fără a, zic , cu greu îl lămuresc cumva.
   Ulterior, acasă îmI transmite că nu-s nici un fel de teis, ci un om în formare înspre credinţa în EL, am înţeles Tată Ceresc.
   La librărie tipul deşartă o întîmplare : era  la strîns ciuperci, cumva pe lîngă o mînăstire, îşi propusese cu acordul familiei care era cu el, la plecare să aprindă o lumînare în mînăstire. Se vede că strînsul ciupercilor o fi durat mai mult şi se răzgîndesc a mai aprinde acea lumînare. Pornesc pe drumul de întoarcere, la o intersecţie, drumul spre mînăstire e spre stînga, ei cu maşina spre dreapta înspre casă. Hopa dar faitonul cu cai de unde a apărut aşa tam-nisam, şi boacăna-i mare, accident, daune mai mari mult decit de aprindeau o lumînare şi timpul ce-i zorea i-a părăsit lăsîndu-i cu zăbava .Eu îi întăresc zisa de învăţătură a lui : odată promiţîndu-I nu mai întoarce orice ar fi în ruptul capului, că plăteşti cu vîrf şi îndesat amăgirea SA.

Spre înţelegere

   Pedeapsa LUI, aplicată omului e totdeauna dreaptă, deoarece insul în libertatea şi democraţia de azi şi-n lipsa de moralitate afişată pe toată mass media şi-n societate, geşeşte mai mereu şi fără oprire uneori, şi cînd vine scadenţa SA, plăteşte prin pedepse variate, de nu se vede, pentru îndreptare, de nu înţelege, va mai suferi încă, şi încă...
   N.Steinhardt : "viaţa nu e niciodată atît de clară şi oamenii cei mai nedreptăţiţi nu vin nu pot veni absolut curaţi în faţa pedepsitorilor  lor"
   În acestă deraiere de la firescul moral al omului normal îl ajută şi nefirescul lipsei totale de exemple de urmat din viaţa noastră prea bogată în hidoşenii, dezmăţ, şmecherie, dezordine, descurcăreală ieftină, infirmitate intelectuală şi politică acută .
   Da, biserica în teorie e tare, cu practica stă cum am zis despre omul obişnuit firesc, nu-şi poate îndrepta componenţii pe calea teoretizată, şi dă o impresie de dezorientare, fiecare cu lumea sa spre lumească comportare, îi şi vedeţi pedepsiţi mai permanent de EL : cu suferinţele lor şi ale famililor lor, preocupaţi nu să se trezească ci să scape de pedepsele LUI cu fuga de răspunderea ce nu şi-o înţeleg mai deloc.
   Cum am mai zis de nu vă simţiţi protejaţi în credinţa ce-o cunoaşteţi, veniţi spre EL în gînd cu singurătatea ne-nţeleasă, orişicine e aşteptat de EL tot timpul, cînd vă horărîţi, curaj, e spre binele vostru şi familiei voastre, îndreptaţi-vă !

ÎL vom şti

   De vrei ceva, ce nu ai căderea, priceperea, dăruirea înăscută, dar totuşi doreşti cumva fiind complet poate nepriceput, dar atras de necunoscut, poate din curiozitate, ca şi mine cînd EL mi-a dat credinţa SA, şi de atunci tot învăţ cumva, pentru că mă îndrumă şi nu mă părăseşte  mai deloc.
   Încă nu-s capabil să-mi ţin echilibrul credinţei în lumea asta nedreaptă, echilibrul în EL, fără EL în preajmă, îs prea nepriceput încă, trebuie să mă formez cam cum vrea EL, şi nici nu ştiu încă cum e să fiu un credincios în EL.
   Am totul de învăţat, totul e confuz încă pentru mine, de la A la Z, nimeni nu-L ştie complet ci pe fragmaentele unui puzzle Universal, în care toţi zic că se pricep, de loc însă nu ştiu nimic corect, drept, adevărat, ci cam cei mai pricepuţi deţin cel mult o copie-fragment din fragmentata şi mult falsificata imagine a SA în lumea nedreptă a oamenilor.
   Nimeni nu L-a văzut vreodată, toţi îL intrepretează, cum îi taie capul, de obicei în favoarea lor nedreaptă, mai mult au imaginat personaje "divinizate" ce nu aparţin Lumii LUI, ca nişte păpuşi ce le manevrează abil pentru a se apăra de adevărurile LUI ce nu le cunosc deloc, dar se dau rotunzi nevoie mare, pe interese străine de EL.
   Nu-i va mai răbda mult, vine odată, să-L ştim adevărat, şi va face ce trebuie făcut pentru îndreptarea lumii acesteea ce-I a LUI, creaţia Sa.