Tot așa și o realizare ce ai întocmit-o să dăinuie, va exista independentă de tine cît va fi posibil. Ducîndu-ți ideea de bine, frumos și util, dar nu-ți mai aparține e a lumii. Trăindu-și viața independentă, de sine stătătoare, cît va putea. De regulă mereu e cît va dori EL să fie și noi pe de altă parte să fim. Cu noi mai e ceva, ne putem despărți între noi o vreme, dar undeva dăinuie acea legătură bună, care de-i înfiripată de părțile interesate, din nou există.
Cu EL e altceva, ne depășește, nu știm mai nimica, dar ne tot dăm cu părerea. Și chiar atentăm, cît ne bagă EL în seamă, la sfințenia oamenilor care ne-o arogăm noi nedrepții SĂI și ai noștri. Sfințindu-i pe unii și pe alții, cu ce drept?! Și cu ce consecințe în CER, ioc, nu știm? Între noi oamenii cuprinși în cîte religii ce nu-L interesează. Se petrec multe și mărunte.
Dar contează cu adevărat doar ceea ce EL înfăptuiește, restu-s baliverne, ce ni le facem noi cadou. Cîte închipuiri deșarte ca și această viață, de nu-L știm și nu-L respectăm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu