Nedreptatea impusă vieții de cei ce ne tot conduc de veacuri multe. Din ce în ce făcîndu-I tot în ciudă și părăsiți plătim cu toții în neștire, dispărînd pe NV. Marionete în mîini desfrînate, imorale, inculte și urîte, cu rezultate ioc bune, ci înfrîngerea vieții. Că nu toți îs papagali în bîlciul micimanilor chivernisiți și manevrați de ațe în neștire.
O fi, dar nu prea-s la interval zăriți, ci înfricoșați și lași, păgubași de viață și izbîndă. În așa nefericită existență fără EL și noi îndreptați cum trebuie, ci delăsați.
E de întîmpinat viața cu încîntare și nerăbdare, orece teamă că n-o știm, o aflăm. Și nu mereu pregătiți, că sîntem la o răscruce care se tot lungește nedreaptă și hîdă. Devenind prea obositor de nu găsit calea de urmat, ce ne-o dorește CER-ul. Și noi o bîjbîim de secole multe, orbi de fărădelege, rele și urîte toate nedreptățile. Posibili și imposibile ce le debităm mereu, fudui nevoie mare de așa eșec tîmp. Oare pînă cînd?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu