Confruntăm fără să vrem omul cu realizările ori nerealizările lui. Nu sîntem mereu corecți, mai ales atunci cînd respectivul e și cu metehne. Cu lipsuri și calități, dar capabil de a ieși din el și a se ridica deasupra tuturora. Prin realizări deosebite, ce ne ridică și pe noi normalii incapabili de străluciri. Ci rămînem cum am fost dintotdeauna cumsecade în limitele omenescului firesc și atît.
Ne mai avîntăm în necunoscut, pentru unii cu reușite, nu pentru toți la fel. Și ne limităm la cît putem, de regulă foarte puțin din cît ne-am propus inițial. Chiar ne semnificativ față de proiectul inițial, semi învinși, tot căutăm mai departe altceva. Să ne ajute în împliniri mai elaborate, care le stăpînim mai corespunzător. Mai cu atenție construite, din aproape în aproape, evitînd avîntări nerealizabile.
Nu există o delimitare precisă între diferitele activități umane, pentru unii într-un fel recepționate. Pricepute, de alții în altele, fiecare categorisîndu-le cum se pricepe. Mai sînt de făcut pași în cunoașterea crespunzătoare a omului cu feluritele lui moduri de exprimare, gîndire și acționare în general.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu