2494.Să reînodăm ruptele legături, nu-s capetele

  ÎL știm din firea neamului, că-I pe acolo oarecum, nu-L știm precis, că-i timp îndelungat. De cînd ne-am zburătăcit prin lume unii de alții și de EL, nu chiar toți, doar majoritatea. Încercînd să reînodăm ruptele legături nu-i găsim capetele la vedere, ci cine știe unde? Și fără îndrumarea corectă, și fără curaj, nu riscăm la nimereală și-I greșim și ulterior părăsiți plătim.
  Cam știm cîte ceva despre EL, oarecum din vechime și ceea ce se mai aude în prezent. Dar atîta rămîne, o informație căreia nu-i găsim utilizare, o oarecare. Nu știm că-I Esențiala în viața asta dată de EL nouă pe Pămînt, să-L știm, ca Singurul Ce Contează. Restu-s baliverne și timp și spațiu irosit, că-I greu, că-I înfricoșător și cîte și mai cîte.
  O fi dar de stați ca brînza-n plăcintă și vă prăjește de vă zboară fulgii în neștire, e bine? Nu, sigur nu! Dezmeticiți-vă măcar cu încetul, că nu-i încă foc, cine știe ce va fi cînd EL va lua hotărîrea și voi pînă vă veți dumiri? Poate iar aveți nevoie de timp suplimentar și nu-i. Doar EL știind.