Se crede în nedreptate atîta de tare, că-s în stare să nu mai fie conștienți de firesc. De omenescul cotidian, ne urîțit încă, spre asta se merge, totala nedreptate. De nu va fi EL în calea tiraniei hîde, s-o înfrîngă cînd va fi să fie.
La noi cînd e să fim părăsiți și pedepsiți, e de amploare constrîngerea. La nimeni poate dintre alte nații în aceiași situație nu-i așa de sadică în a-și teroriza oamenii. Astfel E pe deplin răzbunat pe aceste meleaguri la o adică, nu ca-n alte părți cînd se mai codesc. Rămînînd cîte de plătit și nu-s plătite decît cînd iar le vine rîndul, de se cam uită de ce.
Pe seama nedreptății hîde multe se pun și din cele bune, aiureli. O dată ce-I ești potrivnic nu-ți mai merg treburile, ci nevoile, eventual stagnezi. De nu dai înapoi, așa că reveniți-vă la treburi corecte în fața SA și a oamenilor de treabă.
Prostia e că nu am știut, nu am putut să răzbim prin istorie cu a LUI credință străveche. Și ni s-o impus de tontălăi cu forța și zăhărelul tărășenia asta de neghiobie tristă. Preamărirea neființei în frunte cu necuratul mort vechi, sub cam toate semnele morții.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu