I se acreditează ideea, doar o idee e, că reală nu cred, că în final Dumnezeu îi va ierta pe toți nedrepții, cum or fi. Cred, doar după ce aici ori dincolo își vor ispăși greșelile, cred. Nu știu, doar EL știe ce și cum va fi. În orice caz acuma pe Pămînt îi părăsește și au necazuri acei ce nu-I respectă dorințele SALE. Respectiv să fie moralizați în viață între oameni și cu natura la fel, demni și-n fața SA.
Știindu-L bine Cine E, nu cîți nechemați, în care neisprăviții își pun speranțe deșarte lor și acelora ce-i urmează gură-cască. Și nici să fim mîndri de noi înșine mult peste firescul omului cumsecade, că-L supărăm. Deci fiind corect, să fim pînă la capăt, adica și pentru noi înșine, ne făcîndu-ne singuri rău, tocmai în fața SA. Mîndri nevoie mare, de nu ne ajunge nimeni la nas și părăsiți, de nu ne îndreptăm, plătim.
Deci drepți, drepți dar și responsabili, nu îmbătați cu apă chioară, crezînd că ne merge. Că cine-i ca noi, încrezuți și fără bun-simț între oameni și binele de făcut, că ni se umple paharul răbdării SALE. Și se revarsă de ne ia puhoiul nemulțumirii LUI și ne zvîrle cît colo ca pe-o zdreanță de nimica. Și nu știm ce-o fost asta, o fost că nu ne purtăm omenește, măcar cît de cît, reveniți-vă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu