3601.Profitabile doar lor nerușinatele

  Ni se oferă de nu direct casa cea mare a credinței în EL, măcar intrările false. „Tindele, antreurile, gangurile” deci celelalte religii ce EL ni le tolerează. O vreme de vede că sîntem mințiți și inconștienți consimțim a fi buni și cumsecade. Între oameni de omenie, nu tare mult, doar de se-ncurcă cumva EL cu respectivii. Pe căi neobișnuite între ceilalți, căutînd căi de apropiere doar SUS știute.
  Se mai duce o vreme cu vădite speranțe jos de mai bine, chiar neînțelegîndu-ne viața. Că SUS EL ne conduce de vrem a fi alăturea de EL, simțind ce trebuie cum trebuie. Nu înspre netrebnicii ci înspre aflarea cunoștințelor trebuincioase, cu dibăcie. Doar să-L știm a aborda și asculta cum trebuie în timp și spațiu. Într-adevăr religiile toate înlesnesc fărădelegea, cu ori fără perdea.
  Ne împăcîndu-se pe față cu EL, ci se fofilează în nemernicii profitabile doar lor nerușinatele.

3600.Împăcați cu mișmașuri într-o viață ratată

  Ne arătăm mai drepți între nedrepți, cu toții o apă și-un pămînt, dar fiind neputincioși. În fața SA și-ntre oameni, ne dăn ceva mai rotunzi decît ceilalți, mare brînză! Uneori ne mai ține, ieșind în evidență nedrepți între nedrepți, parcă ce contează? Doar așa  să ne aflăm în treabă în așa lumesc nedrept și fără Dumnezeu, nimic firesc pînă la urmă.
  Nu ne dăm seama de iluzoria viață fără EL și îndreptarea corectă, degeaba ne tot strofocăm în cîte religii. Nu facem nici cît o ceapă degerată în fața SA și oricînd ne pasc părăsile în fața nevoilor de tot felul și chiar moartea. De nu ne dezmeticim cu folos LUI și nouă cu adevărat oameni de omenie, demni și clari. În opinii, vorbe și fapte pe măsura cerințelor CER-ești, nu abureli din NT și altele știut nedrepte.
  Dar nu se îndrăznește aducerea la adevărul SĂU, că-I dificil să-I fim cum vrea. Mai bine moartea și necazurile, împăcați cu mișmașuri într-o viață ratată.

3599.Ci de netrebnici, incomplet potoliți, imorali,...

  O facem și pe mortu-n popușoi, de-i cazul numai să ne meargă evitarea îndreptării. Preconizate, că toate ni-s date după un fir lăsat de SUS, neștiut, fiecăruia. Unora li se pare mai acătării să se facă pe proștii, pe niznaiu, trecînd apa ca rața. Fără a-i marca în venirea în minți, preconizate în vederea îndreptării. Nu numai între oameni, ci și-n fața LUI, Nevăzutul, Neștiutul și mereu amînata.
  Recunoaștere corectabilă în viață, salvîndu-ne pentru a fi oameni între oameni. Nu rateuri, nemulțumiți de noi și lume, trecători fără folos, aiurea-n tramvai. Orice opreliște ce ni se împotrivește libertății nedrept înțelese, o ocolim făcînd. Și pe dracu-n-patru, luptîndu-ne de mama focului și cu dinții ținînd de a nu ne veni în fire. Recunoscîndu-ne neputința de a fi oameni acătării în fața SA și-nte oameni.
  Ci doar netrebnici, incomplet potoliți, imorali și fără binele în față mereu, nici de EL știind cum e normal.

3598.Calea cît mai corectă în termenii vizați de SUS pentru noi de jos

  Mereu găsim soluții strict lumești, omenești, fără a ține cont de EL și noi ca un întreg cumsecade. În fața LUI, ci bîntuiți de neputințe în îndreptări corecte între noi și-n fața SA. Ne lecuim de ceea ce-i cazul și ne privește strict necesar să devenim oameni de omenie. Fofilîndu-ne mereu cu cîte închipuiri puse în practica înstrăinării de calea dată și mereu negăsită.
  Degeaba ne sînt date de cînd lumea încercări diferite, lecții de urmat pentru a ne veni mintea la cap. În vederea alăturării corecte de EL și „comunul” dăinuirii pe acest Pămînt. În vederea aflărilor de viitor alăturea oarecum, nu tot pe loc în năstrușnice împotriviri. Ce ni-L tot fac cu neputință de a-L ști cu adevărat cum ne trebuie în devenirea folositoare.
  Poate nu-i una singură, dar e de aflat calea cît mai corectă în termenii vizați de SUS pentru jos.

3597.Ce atîta amar de timp am tot irosit-o-n van

  Într-adevăr EL o avut destule încercări, în timp și prin diverse religii, inițial curate. Dar s-au murdărit și înstrăinat cum le-o venit fiecăruia la socoteală. Destulul ăsta stabilindu-L doar EL, văzîndu-Se singur, prea singur între oameni de ne înțeles. Și astfel tot noi, răzvrătiții, că unde-I Dumnezeu?! Nu ne dăm la calea aleasă și ne tînguim că nu-I de găsit în buzunar cînd în cătăm, așa de nepotriviți.
  Ne aflăm în raport cu EL și a SA Lume, dîndu-ne importanța nemeritată. Inconștienți de EL și noi într-o conlucrare mai de Doamne ajută, nu ca pînă acuma. Irosind ocazi peste ocazii în vremi ne afîndu-ne menirea, ci-n aproximate trăiri. În nefolositoare dovedite treceri în timp și spațiu, decît în mică măsură. Ce o vom aprecia la acel timp de dezmeticiri, cînd ne va fi iarăși dat.
  Soluția zicem mistică, a harului, a credinței ce atîta amar de timp am tot irosit-o-n van.

3596..Care pe care se crede mai tare în neputințe de a-L ști

  E selectiv strașnic selectiv, nici unul dintre obișnuiți nu se încumetă să zică. Că-L știe, ci-s aproximări din timpuri adunate, răs-interpretate în fel și chip. După urechea fiecăruia și mintea îngustă educației limitate de neputințele firești omului. Ce sîntem așa dați să ne cunoaștem mai întîi bine, foarte bine pe noi și pe urmă. Să-ndrăznim aflarea mai acătării a Lumii SALE, demonstrînd depășirea.
  Nedreptății, neputințelor, invidiei, necurățenia în fața LUI și a noastră, ci claritatea fermă. Demnitatea uitată de oameni cu adevărat cum ne tot vrea EL de cînd sîntem. Și tot nu reușim, fălindu-ne cu nemernicii, neajunsuri și că nu-L pricepem. Totuși puțini, nedrepții făurindu-și în nelegiuirea lor propriul zeu și religie.
  Foarte diversificată care pe care se crede mai tare în neputințe de a-L ști.

3595.Ci și pentru restul, clar și ferm

  Nu sîntem în rînd cu ceilalți, aflăm mirați, bucuroși, dar și înspăimîntați. De ghelirul, cîștigul picat din CER, ciudat și simțăminte noi și curiozitatea. Ne tot dă ghes descoperind o viață mulțumitoare și cu obligații crescînde. Necunoscute mai înainte între oameni, cu pornire de SUS, îndemnuri primite pe căi noi. Nu ca-ntre oameni, ci un nou limbaj cam neplăcut, înveți silit și nu te simți normal.
  Dar restu-i oarecum normal, cît  știm, că nimica la o adică sîntem cum încă nu știm de ce?! Și ce trebuie și pînă cînd? Nu știu încă multe, poate cu vremea de ne va fi dat, nesiguranța, aproximarea-s dăunătoare vieții. Liniștii ce astfel e periclitată, vom trăi și vom vedea, învățînd din mers cîte ceva. Cu țîrîita cunoștințe făuritoare de mari speranțe, e totuși ceva nou, oarecum de priceput.
  Cred cînd va fi să fie mai corect recepționat mesajul de urmat nu numai pentru unii. Ci și pentru restul, clar și ferm, cine știe?!