Ni se oferă de nu direct casa cea mare a credinței în EL, măcar intrările false. „Tindele, antreurile, gangurile” deci celelalte religii ce EL ni le tolerează. O vreme de vede că sîntem mințiți și inconștienți consimțim a fi buni și cumsecade. Între oameni de omenie, nu tare mult, doar de se-ncurcă cumva EL cu respectivii. Pe căi neobișnuite între ceilalți, căutînd căi de apropiere doar SUS știute.
Se mai duce o vreme cu vădite speranțe jos de mai bine, chiar neînțelegîndu-ne viața. Că SUS EL ne conduce de vrem a fi alăturea de EL, simțind ce trebuie cum trebuie. Nu înspre netrebnicii ci înspre aflarea cunoștințelor trebuincioase, cu dibăcie. Doar să-L știm a aborda și asculta cum trebuie în timp și spațiu. Într-adevăr religiile toate înlesnesc fărădelegea, cu ori fără perdea.
Ne împăcîndu-se pe față cu EL, ci se fofilează în nemernicii profitabile doar lor nerușinatele.
