3595.Ci și pentru restul, clar și ferm

  Nu sîntem în rînd cu ceilalți, aflăm mirați, bucuroși, dar și înspăimîntați. De ghelirul, cîștigul picat din CER, ciudat și simțăminte noi și curiozitatea. Ne tot dă ghes descoperind o viață mulțumitoare și cu obligații crescînde. Necunoscute mai înainte între oameni, cu pornire de SUS, îndemnuri primite pe căi noi. Nu ca-ntre oameni, ci un nou limbaj cam neplăcut, înveți silit și nu te simți normal.
  Dar restu-i oarecum normal, cît  știm, că nimica la o adică sîntem cum încă nu știm de ce?! Și ce trebuie și pînă cînd? Nu știu încă multe, poate cu vremea de ne va fi dat, nesiguranța, aproximarea-s dăunătoare vieții. Liniștii ce astfel e periclitată, vom trăi și vom vedea, învățînd din mers cîte ceva. Cu țîrîita cunoștințe făuritoare de mari speranțe, e totuși ceva nou, oarecum de priceput.
  Cred cînd va fi să fie mai corect recepționat mesajul de urmat nu numai pentru unii. Ci și pentru restul, clar și ferm, cine știe?!