3912...În lesnicioasa nelegiuire

  EL ne tot dă  atenționări, scuturături, necazuri mari și mici, doar om pricepe calea. Că ni-i greșit drumul chemării SALE, ecoul necuviinței între oameni și ecoul neputinței. De a-I fi îndreptați în credința care I-o datorăm, și nu ne învrednicim defel. Încăpăținați în religiile fudule ale prostiei fără de EL și-n fărădelegea, ce-o tot plătim.
  Inconștiența-i uriașă, nu-i vedem sensul SĂU Unic cu noi împreună nici în ruptul capului. Suferim, ne zbatem a pricepe tot ce ni se petrece, simțim cumva că nu-I sîntem în regulă. Dar nu luăm taurul de coarne, crezînd prea lesne că-i șut, ciut și nu-i. Dar nu-L probăm măcar cu atenția începătorului nedumerit de EL și noi, ci-i dăm înainte cu tupeu.
  Supărîndu-L și mai și văzînd atîta neputință în aflarea căi bune, ci tot pe alăturea în lesnicioasa nelegiuire.

3911...Nu știm mai nimica

  Schimbarea bună și cu EL, ce-o dorește EL în lume, nu-i peste noapte. Ci-n timp și spațiu întregului glob Pămîntesc, între toți oamenii, nu sporadic. Ci de durată lungă, chiar foarte lungă, să fim civilizați în bine și dreptate de EL știind. Cum e normal și ne vom înțelege cu CER-ul atunci, nu oricum ci-n niște limite aflate. În care ne vom negocia o înțelegere îndelungată și astfel viața pe Pămînt.
  Se va modifica în alți parametri de durată și fără atîta nesiguranță și nevoi. Și chiar problema morții nu va mai fi de actualitate, vom trăi și vom vedea. Că-s foarte multe de schimbat în CER și pe Pămînt, în timp cam înțepenite în ceea ce trăim. Cam de cînd lumea crescendo înspre neputința de a-I fi cum trebuie LUI și consecința. Noi cam abandonați în diferite necunoașteri și-n necazuri gîrlă.
  Fără grabă, cu toate că eu sincer asta doream odată pentru totdeauna. Să ne vedem noi cu sacii în căruță pe distanțe de eoni, nu fără EL, dar încă nu știm mai nimica.

3910...Nu avem de ales

  Ceva din veșnicia SA ne cuprinde oarecum și pe noi indirect, astfel înainte de a fi. Provin din CER, spiritul și gîndirea ce se închiagă competent în omul ce va fi. Trăind cum va fi de capabil în bine, ori în rău adică incapabil. Cînd ne întoarcem după periplul terestru, dincolo, ni se preia sufletul într-o direcție de înstrăinare continuă. De ceea ce-o fost omul cîndva, reîntregind Totul inițial, ce-i veșnic Undeva.
  Nimic în afara Pămîntului nu ne reprezintă, nu mai sîntem, decît aici cît trăim cum trăim. Bine, adică în raiul ce ni-l aflăm pe propriile forțe benefice cu EL și-ntre oameni cumsecade. Ori rău de ne facem de cap fără EL și-n lumescul ăsta deșănțat, deci în iadul pe Pămînt. Că-n altă parte nu-i nici iad nici rai pentru oameni, nu avem de ales decît îndreptarea cu EL aici. Sînt totuși cele mai multe semi-eșecuri și semi-izbînzi, El știind și acei constată împărțirea pe Pămînt.

3909...Nu te irosești degeaba

  Jinduirea după așa zisa viață de după moarte în rai e o gogoriță, o neghiobie hîdă. Dincolo nu-i așa ceva cîți ați căta, nelegiuiților ci virați-vă viața spre EL, cumsecade. Între oameni să fiți și raiul e aicea pe Pămînt, singurul în dreptul omenirii. Nu umblați după închipuiri fără EL, că-L ignorați și vă ardeți tot aici, nu-i dincolo iadul, ci aci.
  De sînteți gură-cască fără Dumnezeu, Unicul din CER, uitați NT și nelegiuirea strîmbă. Ca să vă mai priască viața fiți cu EL în căutare dreaptă, bucurîndu-vă de o viață în dreptatea. Firească aici și SUS e urmărită să vă fie bine vouă și alor voștri. Numai pe Pămînt cu natura pe bune, respectînd ca să fii respectat mereu om de omenie.
  Clădirea binelui și cu EL alăturea ți se întoarce doar aici cît mai ești și ești nu te irosești degeaba.

3908...Aici căutați-vă cele de ea

  Zicerea de pe la noi cu sania vara și iarna car, avînd aplicare la nelegiuiții SĂI. Că-I de pregătit din viață, cealaltă viață de la paștele cailor, de dincolo, aiureli. De dus de nas gură-cască, masele dezinformate în folosul religiilor fără EL, ci cu ei. Acei nedrepți cu toptanul ce tot profită-n rîndul națiilor cu fărădelegea SA și tot așa în părăsire de SUS.
  Deci nici un folos nici aici, cînd trebuie să ne demonstrăm tăria de caracter bun. Cumsecade în preajma SA, numai și fără alte amestecuri tîmpe cu neantul. Ce-L nemulțumesc și de mai sînteți și nedrepți, imorali și înrăiți, ați încurcat-o. De pe aicea ratarea-și arată roadele necazurilor, neîmplinirilor de tot felul și moartea grăbită.
  Deci să știți oameni ai Pămîntului, numai aici vi-i viața, alta nu-i, aici căutați-vă cele de ea cu EL!

3907...Totu-i posibil bine

  Aici e viața și simțirea întreagă că sîntem ceea ce sîntem dați, oameni, dar așa să fim. Nu cîte scursuri șmechere, fără Dumnezeu, ci cu netrebnicia neantului din NT. Și altele tot la fel de îndepărtate de EL, că ne pasc nevoile, netrebnici de mai rămînem. Îndreptarea, de am luat-o pe alăturea în viață, să-I fim cu EL și noi cumsecade.
  Între oameni de omenie, de nu singuri cu ale noastre căutînd mereu sprijinul SĂU. ÎL vom afla și să-L păstrăm, simțindu-L lîngă noi nealterat de cîte necuviințe. Ce grabnic uneori fără minte ni le însușim, deci cu fereală fără rău și urît prin viață. Nici nepăsători și delăsători, ci implicați în bine, util și frumosul vieții tale și a celorlalți.
  Nu-i să știți ușor dar nici foarte greu de vrem cu adevărat și cu EL totu-i posibil bine.

3906...Să-L tot găsim că Este Neștiutul și să-L știm!

  Să nu facem orice se întîmplă, ci numai binele, cu hotărîre bună, demnă de omul ce sîntem. Că dincolo unde mergem nu-i binele posibil și nici răul, am încheiat socotelile. Doar aici e posibil să trăim, făcînd binele, de rău să nu aflăm niciodată de la noi nimeni. Vorbind despre bine și-n gîndire de asemenea binele să tot fie, învățîndu-ne a fi cum ne tot cere EL. Odată pentru totdeauna, că altfel ratăm menirea, încercarea dată ție de CER.
  Nu te mai întîlnești cu ea, niciodată și dincolo-i multă vreme, nu ca aicea și degeaba. Nici nu contează, nu mai sîntem, nici punerea la cale, ci așa într-o așteptare surdă și mută, de va fi, poate da poate nu. Inconștienți, conștiința-I EL. Dar odată aici aflîndu-ne vii cu trup și întreaga bucurie a vieții, să n-o irosim degeaba. Cu fudule prostii și neștiința SA, ci cumsecade să învățăm a fi și acolo unde nu-I, să-L tot găsim că Este Neștiutul și să-L știm a fi oameni!