2283.Nevoia de a depăși necunoscutul, desăvîrșirea

  Trufia, prostia ce se dă rotundă, că știe și drege și-n realitate e goală de conținut și e spoială. Doar misterul împinge spre cunoașterea firească, nevoia de a depăși necunoscutul, aflarea a noi cunoștințe. Desăvîrșirea în îndreptare. Să-L aflăm cît mai bine și corect, pe înțelesul nostru, că nu-i alt Dumnezeu, chiar dacă-I dosit de nedreptate. Chiar de micinoșii se laudă cu necuratul lor mort vechi. Care nu-i în stare de nimica corespunzător, nici de bine nici de rău, inert ca orice mort.
  Mai mult e expus, că așa dorește CER-ul, să se vadă că nu-i nici o brînză cu el ori fără el, doar închipuire, deșărtăciune. Ratînd viața de te iei după bazaconiile creștinismului, ce-L ascunde pe Dumnezeu și-l expune ne necuratul mort. Doar neputincioșii, naivii și gură-cască se mai iau după neroziile nedrepților încă în acțiune, că li se permite de fărădelegea lumii. Că EL mai permite unora care-L caută și nu-L află corect, să se-ncurce cu nedrepte religii, doar, vor afla adevărul SĂU.
  Dar nu-i chip în așa neputință generală încă să răzbată lumina SA, ci întunecata strîmbătate ce I se face. Și acei chemați la EL, dar aflați încă pe căi greșite plătesc, fiind părăsiți și chiar dispar, ratînd viața. Ce într-o vreme tare promițătoare era și-n roz, dar din nepricepere, s-o feștelit rău de tot.

2282.Asumîndu-și riscuri, străbat, reușesc să treacă

   Mulți curajoși reușesc să-și învingă nevoia ce-i amenință, ei cu tărie de caracter, îndărătnicie, asumîndu-și riscuri, străbat. Reușesc să treacă să se menție, chiar de nedreptatea-i peste tot dominată, ei cu binele în față și cu știința LUI, îs învingători mereu. Cine-i poate sta LUI în cale, EL E Stăpînul lumii, de vreți ori nu, LUI I se supun toate cele. Nu nedreptelor închipuiri, deșărtăciunile, miciunile ce își caută refugiu între nepregătiții vieții, neputincioșii, naivii. 
  Că-n fața celor informați, corect, fermi convinși de EL și îndreptați între oameni cumsecade. Nedreptatea succes nu are, ci cu coada-ntre picioare, fuge de mănîncă pămîntul. Scăpare cată în neclarele hățișuri ale religiilor deochiate LUI și nouă, hărăzite dispariției senine. Ce se va înfiripa în lume cînd EL semn va da, aflînd și noi de vremi mai bune și cu priință vieții. Nu actualele încă slobode urîțenii și răutăți ce-ncearcă omenirea, s-o deruteze înspre nicăieri să piară. 
  Și dincolo, acolo doar scăpare nu-i ci la fundul sacului spiritul înstrăinat c-o gîndire rea, află calea abruptă a îndreptării. De se mai poate, că-s destule fințe înrăite ce cale bună n-au și EL nu le mai vrea îndărăt așa de haine-s. Și acestea pînă le vine anihilarea de SUS, hălăduiesc înstrîmbînd cum mai pot și se mai poate în așa nedreptă lume încă. Îndepărtează pe unii și alții mai slabi și fără minte, ne educați corect și fără EL defel. 

2281.Doar ne vom dezmetici ce e a LUI, știindu-L

  Sîntem de-a valma în răspăr uneori luați de vremuri potrivnice unei conviețuiri pașnice. Așa ni-i dat a încerca multe și mărunte, doar ne vom dezmetici la ce e a LUI, știindu-L bine. Nu zeificați de cca 2000 de ani, morți vechi. Uscați pe cruci, schingiuiți și azi în văzul tuturor, fără viață, dar purtători de simboluri păgîne, necurați, conform VT(Vechiului Testament). Nu contează, trebuie aburită prostimea toată, profitat de pe urma neștiinței, ignoranței în fața SA.
  Și părăsiți, plătim marea majoritate și ne îmbătăm cu apă chioară, că-i soarta și nu ai cum te împotrivi. Soarta nu ni-i să fim gură-cască, creduli și neputincioși, ci cu spirit și gîndire din partea SA. Nu a morților, ciolanelor cum e la modă în nedreptele religii, falsifîcînd cu nerușinare totul ce încă merge. De dus de nas visători, de cai verzi pe pereți, mereu copilăroși needucați cum trebuie în spiritul SĂU adevărat. Cunoscînd ferm și clar cine-I Dumnezeu și cine-s impostori, născociri hîde și spurcate ce nu vă ajută.
  Că EL E groaznic de gelos, v-o și dat legi, porunci încă din vechime, ați uitat? Săracii de voi, plătiți ne ținerea de minte, costă și încă mult, de mult timp și-I tot faceți în ciudă. Și EL vouă, pe măsură necazuri cu duiumul, de nu vă mai ogoiți, ci tot suferință și desnădejde cît încape.

2280.Nu de al nedrepților închipuiri ce-s morți vechi

  Să nu ne lăsăm numai în voia LUI, că nu pentru asta ne-o dat să fim pe Pămînt. Ci prin muncă și dezvoltarea noastră bună, corectă, ținînd cont de EL. Nu de al nedrepților închipuiri ce-s morți vechi ori mai noi, zeificați pe nedrept de oameni aflați în fărădelegea SA. Părăsiți, plătesc de-a valma, inițiatori și gură-cască, ratîndu-și viața, pentru care-s dați pe Pămînt.
  Adica să-L știe corect, deocamdată că evoluăm continuu. Și cum trebuie între oameni, moralizați înspre bine și util nouă tuturora, fără ură și invidie ci cu bună-purtare. Deci EL ne-o investit pe Pămînt cu minte și spirit Divin, dar să ne acomodăm condițiilor de aici, ne stricînd echilibre milenare ale naturii date. Să ne însoțească mereu în colaborare reciprocă, natura fiindu-I mai apropiată decît noi LUI. Nu cum acuma omul nu ține cont de mediu înconjurător, dezechilibrîndu-l mereu de un timp.
   Și plătește, că spre deosebire de EL, ce ne rabdă multe, natura are dezlegare de la EL, cînd întrecem măsura ce ne apără, să ne scuture pentru a ne învăța ceva minte. Dar e greu în așa nedreptate continuă, fără Baza vieții în vigoare în lume, ci fărădelegea în EL, ci în necurații morți. Fără pic de respect în fața noastră cum am fost dați să ne dezvoltăm cumsecade și cu EL în gînd.

2279.Bine și util societății, ținînd cont sigur și de EL

  Pentru a ne învrednici cu fapte și vorbe cum trebuie, e de dorit să avem noi înșine. În urmă să ne bazăm pe vorbe și fapte folositoare în bine și util între oameni, ținînd cont sigur și de EL. Deci odată pornit tu ca om trebuie să continui cu binele și în fața SA, cum ți-i dat.
  Luînd, închipundu-ne doar că nu știm cum e cu libertatea în Lumea CER-ului, credem ca ei să ne gîndim și noi că am putea fi, sperăm. E o măsură, un etalon închipuit doar de realizarea vieții în bine și util, poate și frumos. Și de se poate s-o lărgim și celorlalți ce i-au uitat gustul, părăsiții de EL că nu-L mulțumesc.
  Încercînd să le arătăm că se poate de vrei cu adevărat să devii om cumsecade și-n fața LUI. Începînd în fața oamenilor, încet cu răbdare și atenție, că se poate de vrei schimbarea care să te facă om cu adevărat. Nu-i chiar ușor dar se poate de dorești, sperînd la mai bine și lucru important. Și nu numai pentru tine, ci pentru alții ce încă nu pricep multe. Dar sigur ar dori aflarea LUI corectă de li s-ar prezenta pe înțelesul larg al oamenilor.

2278.Lași totul pentru EL ca să-I fii în preajmă, cît e

  Că se bîjbîie de către unii independenți poate de religii, căutîndu-L oarecum interesați. Dar așa ca o bagatelă, o aflare printre multe altele, să fie acolo. Nu cu EL treaba e cea mai serioasă din lume, lași totul pentru EL ca să-I fii în preajmă. Cît îți permite EL și cît poți și tu, oameni sîntem și foarte limitați. Și poate nici prea merituoși în fața SA și dai de treceri diferite în timp. Se mai îndură și EL oarecum de noi ăștea neputincioșii, dar totuși e de muncă.
  Deci mai străbat încercările unora și altora de a-L afla, nici eu nu-s în barem chiar. Ci cam în afara programei, oarecum prea devreme. Cine știe? Doar EL ce va fi și cînd anumea? Ne va înștiința.
  Cît de multiple și variate posibilități de gîndire are omul, totuși nu se poate pune cu EL. Colosul în gîndire de dincolo de bine și rău, spiritualitatea-i dominantă. Ceea ce noi nu știm, ci unii admit doar, nepricepîndu-ne de nici o culoare.

2277.Și alte neplăceri te podidesc, de nu mai știi

  Încercarea e atunci cînd dai de greu de foarte greu, nu așa o piedică oarecare. Și doar atunci se vede de ai ori nu credință cu adevărat. Că de n-ai, o încurci, bolile și alte neplăceri te podidesc, de nu-ți mai afli locul. Și cauți disperat salvarea undeva, oriunde și nu găsești în nedreptatea asta dominantă. Atunci ai face orice să scapi, tu și ai tăi, dar nu-i cum vrei, că EL te-o așteptat poate o viață. Și nu ai mișcat un deget înspre EL și îndreptarea cerută între oameni.
  Poate crezînd în nedreptele religii, ce vă duc cu zăhărelul, nicăieri, profitoare. Și fără EL, Cel Adevărat, Dumnezeu Unicul din CER. Ci cu necurații lor morți închipuiți zei, și nu-s ci minciuni ordinare. Plătind și ei și voi gură-cască în viață și cu viața, de nu vă îndreptați cum ni se cere de SUS. Între oameni să fim omenoși și cu binele în față mereu, știindu-L măcar corect.
  Contrar nedrepților, ce nu-L știu corect, EL de-ți e apropiat, reușești și în viață. Multe rezolvări cotidiene și se creează o înțelegere, colaborare, nu cine știe ce deschisă. Că-n Lumea LUI îs altfel de prerogative și obiceiuri la care acces nu avem. Probleme de fregvențe, spiritualitate, gîndire, existență, timp și spațiu.