4339..Începuturile lumii.

  Ne tot mișcăm încoace și-ncolo și ne place de se poate independenți de alții, deci să avem propriile mijloace de transport. Auto de se poate și să le conducem deocamdată-s reguli destul de aspre, dar tare am vrea unii să ne facem de cap, fără cap. Adica să nu conviețuim pașnic și acătării, ci-n virtutea unor apucături tîmpite, nedrepte, imorale și răutăcioase, urît să ne dăm în stambă.
  Ei nu-i așa! ci se impune îndreptare, corectitudine, învățătură de minte prin educație moralizatoare și de dreptate. Și nici de EL să nu uităm nici în ruptul capului. căi baiul cel mai mare și la o adică plătim vrem nu vrem chiar și cu viața. Ori nu sînteți convinși? nu cred că-s cu toții așa înapoiați și să vă vreți răul, adică pieirea neapărat, de vă faceți de cap și de picioare.
  Adică netrebnici să gîndiți, vorbi și înfăptui fără de a ține cont de învățăturile LUI, date nouă încă hăt din începuturile lumii astea de pe Pămînt.

2444.Pribegind în libertatea de exprimare adevărată

  Să fim în așa lume nedreaptă, liberi de contract de putem, bucuroși de sine, nepăsători. Independenți de fărădelegea societății, nestatornici, pribegind în căutarea libertății de exprimare adevărată. Conștienți de adevărul SĂU, Unic ce răspîndește un fel de lumină interioară nouă. Strălucind în întunecimea asta nedreaptă LUI și nouă.
  Că EL ne-o acordat mai mult decît cerem, că nici nu știm ce vrem. Viața pe Pămînt cu de toate cele necesare, doar să fim cum trebuie între noi și-n fața SA. Deci s-ar zice îI sîmtem datori încă de la naștere și cu ce se pricopsește, nedrepți și renegîndu-L. Făcînd numai rele și urîte între oameni, molipsindu-i și pe alții de așa fărădelegi.
  Că ne expunem acei ce-L știm și sîntem cum trebuie în societate, că ne simt toți. Nu ne împărtășesc convingerile, izolați și totuși liberi, dar încorsetați de nedreptatea în expansiune. Cu coada-n sus zburdă zărghita neghiobie între atîțea proști grămadă.

2278.Lași totul pentru EL ca să-I fii în preajmă, cît e

  Că se bîjbîie de către unii independenți poate de religii, căutîndu-L oarecum interesați. Dar așa ca o bagatelă, o aflare printre multe altele, să fie acolo. Nu cu EL treaba e cea mai serioasă din lume, lași totul pentru EL ca să-I fii în preajmă. Cît îți permite EL și cît poți și tu, oameni sîntem și foarte limitați. Și poate nici prea merituoși în fața SA și dai de treceri diferite în timp. Se mai îndură și EL oarecum de noi ăștea neputincioșii, dar totuși e de muncă.
  Deci mai străbat încercările unora și altora de a-L afla, nici eu nu-s în barem chiar. Ci cam în afara programei, oarecum prea devreme. Cine știe? Doar EL ce va fi și cînd anumea? Ne va înștiința.
  Cît de multiple și variate posibilități de gîndire are omul, totuși nu se poate pune cu EL. Colosul în gîndire de dincolo de bine și rău, spiritualitatea-i dominantă. Ceea ce noi nu știm, ci unii admit doar, nepricepîndu-ne de nici o culoare.

1543.Avem responsbilitatea existenței

  Nu-l putem întreba pe Dumnezeu de ce sîntem cum sîntem, într-adevăt EL e Responsabilul de noi cei vii de pe aicea. Dar avem marje de libertate care ne identifică și ne caracterizează în fața lumii și a LUI. Deci sîntem independenți în ceea ce vrea să fim, cum sîntem formați de mici pînă pe propriile picioare. Cu unele amendamente de SUS, ce în timp le aflăm.
  De sîntem și nici nu avem cum fi altfel în fața SA, decît sinceri, întrebarea trebuie să ne-o adresăm nouă. Cum de sîntem așa nedrepți și înrăiți și cîte altele ce ni se potrivesc și le știm. Nu ca CER-ul, dar totuși mai bine ca ceilalți din jur, ne cunoaștem și avem responsabilitatea existenței.
   Că EL ne părăsește și ne năvălesc bolile și chiar moartea prematură, e din vina noastră. Că-L aducem la nemulțumire și-L silim la aceasta, e evident, că Altul neexistînd, nu ne poate face așa ceva. Închipuiri mincinoase cît lumea de nedreaptă, doar închipuiri deșarte și hîde.
   Că răi, în opinia noastră, prosperă, e discutabil și doar EL știe o realitate ce poate noi nu o știm ci doar o bănuim. CER-ul ne știe pe fiecare cît pălătim de generații întregi și de multe secole. Și ne cîntărește cu luare-aminte pe fiecare în conjunctura vieților în societăți și familie.
   Zicem că sînt pedepsiți doar cei buni, iarăși e o dilemă, de unde știm că-s buni? Aparențele pot înșela lumea, nu pe EL. Că-I acord încredere, e firesc EL e Totul noi doar niște ființe create de EL și cu condițiile date tot de EL.
  Se poate și o concluzie, fiind mai buni, cu posibilități de îndreptare mai plauzibile, față de alții. Ni se pune pielea la saramură mai tare ca alții, mai neputincioși și cărora nici nu le cere mare lucru. Se bazează pe unii în devenire și-i silește folosindu-se și de oameni, în îndreptarea lor. Ce-s datori a-și pricepe situația în dezmeticirea cerută și să se munceasă în acea direcție.