Cumva ILCaragiale ne-a arătat mizeria ce e posibil să ne invadeze societatea încă de atunci, "considerat ca un bun cunoscător al unei lumi pe care a reuşit s-o redea într-un fel incisiv , dar opera lui e socotită ca sortită pieirii rapide pentru că e legată de o fază foarte trecătoare a societăţii româneşti şi nu se adresează niciunuia din elementele mai curate ale sufletului omenesc veşnic şi universal"(N.Steihardt)
Şi n-am înţeles încă nici noi şi nici Steinhardt atuci, şi am asistat inconştienţi, mă refer la marele centre universitare, culturale, raţionale ale ţării, care trebuiau să menţină bastionul bunului-simţ românesc ridicat, nu să-l lase din mînă să cadă în mocirla actuală.
Buna- cuviinţă rămânească, de cînd ne ştim, şi ne ştiau şi alţi, ne-am stricat-o cam peste tot, mai ales la vîrful ţării noastre, cîndva mai bună, asta-i foarte grav, trebuie urgent, dar urgent să ne curăţăm, ca şi peştele de la cap
să înlăturăm noroiul, puroiul ce a înbîcsit conducerea ţării .
Imediat să ne mobilizăm, să nu mai asistăm ca nişte paparude la spectacolul mizerabil ce ni-l oferă pe rînd conducerea aşa zisă a ţării de cîţva ani buni, pierduţi din vina lor, să nu-i mai votăm deloc pe nici unul, niciodată, pînă nu apare ceva demn, curat, adevărat,.cu bun-simţ românes, nu nedreptatea asta pusă pe huzur, şi bătaie de joc de tot cei drept.
Se miră lumea de cum a ajuns România, în cei 21 de ani de dezordine şi dezmăţ tutelată de incopetenţa cu fason şi obrăznicie din ce în ce mai de ne oprit, avem încă timp să ne trezim cam tîrziu dar asta e.
De ce e totuşi e admirată opera lui ILCaragiale încă, ne lămureşte Benedict Spinoza :"Lumina raţiunii se luminează pe ea însăşi şi lumunează în acelaşi timp şi greşala", şi N. Steihardt ne lămureşte definitiv: "exagerat, simplist şi semidoct în care mahalaua sau provincia înţelegeau la noi la sfîrşitul sec.XIX ideile fundamentale ale revoluţiei franceze păstrează, totuşi, ceva din măreţia lor", acele fundamente şînt ."egalitate, fraternitate, libertate ori moarte", da azi ele-s ciuntite de barbarii inculţi de pretutindeni, după interes.
Eugen Lovinescu spune despre eroi lui ILCaragiale :"cioburi de oglindă, strîmbe şi murdare, în care se aruncă o rază de lumină curată. Deci -ideile timpului- sînt curate şi luminoase. Ele merg direct la spectator şi-l captivează, peste capul personajelor josnice. Contactul acesta direct şi permanent între public şi ideile mari ale omenirii dovedesc că acestea din urmă sînt un izvor nesecat de farmec, de farmec atît de uman şi intens, încît pot, dincolo de alegeri măsluite, de bătrîni încornoraţi şi prefecţi abuzivi, de funcţionari servili şi discursuri electorale caraghioase, de intrigi amoroase sordide şi şantaje politice, cuceri inimile spectatorilor şi chiar, ceea ce nu e uşor, înlăcrima ochi atît de seci ai intelectualilor".
Chiar de nu vei găsi după cum spune E.Lovinescu :"un apus de soare, un foşnet de pădure, un murmur de izvoare... E adevărat. Ce-are a face ! Metodele nu interesează, doar efectul". Şi trezirea noastră va fi amarnică pentru profitorii de azi, justiţie nu cacealma !
duminică, 6 martie 2011
sâmbătă, 5 martie 2011
ILC şi noi
Se spune poate pe bună dreptate că societatea noastră de azi e oglindită foarte bune în opera lui ILCaragiale, şi că toate apucăturile acelea deşănţate, deochiate, aiurite, dezordonate, nedrepte ne sînt proprii nouă azi, în societatea ce o compunem, se poate la unii.
Dar eu unul nu cred că nu există în ţara noastră oaze,chiar comunităţi întegi, poate răzleţe pe întinsul ţării noastre, care să nu fie întoxicate cu de-alde limii acelea piestriţe şi nedrepte, aşa bine conturate de un mare ILCaragiale, "literatura lui Caragiale e vulgară...nu întîlneşti un singur individ căruia să-i poţi întinde mîna fără să te simţi pătat : e vioi şi viguros, dar cu totul lipsit de cea mai elementară poezie ; nici o adiere nu-i risipeşte miresmele"(Eugen Lovinescu).
Şi mai cred că sînt numeroase familii, în dreptul lor nu corespund acelor caracteristici mîrşave, odioase şi nedrepte, ar trebui să ne dea de gîndit această etichetă ce ne-o lipeşte mass media nouă tuturor fără excepţie.Şi să-i recomandăm de are curaj o editură oricare să evidenţieze pe plan naţional ori chiar şi local de e cazu .
Numai exemple demne de urmat, luminoase prin bunul simţ şi bunacuviinţă ce caracterizează viaţa unor oameni fie ei şi singulare exemple pe aiurea-n ţara asta oropsită în calea viiturilor neruşinate ce ne tot lovesc întruna de cînd ne ştim, şi ne ştiu şi alţii, dar nu se obosesc să ne vadă cum sîntem cu adevărat ci numai ne-nstrîmbă şi pe nedrept ca neam şi ţară, să ne evidenţiem noi cumva şi-n bine , pe bune.
Dar eu unul nu cred că nu există în ţara noastră oaze,chiar comunităţi întegi, poate răzleţe pe întinsul ţării noastre, care să nu fie întoxicate cu de-alde limii acelea piestriţe şi nedrepte, aşa bine conturate de un mare ILCaragiale, "literatura lui Caragiale e vulgară...nu întîlneşti un singur individ căruia să-i poţi întinde mîna fără să te simţi pătat : e vioi şi viguros, dar cu totul lipsit de cea mai elementară poezie ; nici o adiere nu-i risipeşte miresmele"(Eugen Lovinescu).
Şi mai cred că sînt numeroase familii, în dreptul lor nu corespund acelor caracteristici mîrşave, odioase şi nedrepte, ar trebui să ne dea de gîndit această etichetă ce ne-o lipeşte mass media nouă tuturor fără excepţie.Şi să-i recomandăm de are curaj o editură oricare să evidenţieze pe plan naţional ori chiar şi local de e cazu .
Numai exemple demne de urmat, luminoase prin bunul simţ şi bunacuviinţă ce caracterizează viaţa unor oameni fie ei şi singulare exemple pe aiurea-n ţara asta oropsită în calea viiturilor neruşinate ce ne tot lovesc întruna de cînd ne ştim, şi ne ştiu şi alţii, dar nu se obosesc să ne vadă cum sîntem cu adevărat ci numai ne-nstrîmbă şi pe nedrept ca neam şi ţară, să ne evidenţiem noi cumva şi-n bine , pe bune.
Experienţa
Încercarea pe propria piele, cu propriile trăiri, intime, cu toată fiinţa ta ce participă la ceva ce cu toate că alţii ştiu au experienţă în acel domeniu, trăirile tale sînt numai ale tale şi diferite, pentru că EL ne-a creeat pe fiecare diferit, sîntem acum pe glob cca. 6,5 miliarde de experimente ale LUI cu fiinţa om, creaţia SA intimă, de ce intimă pentru că ne urmăreşte cu minuţiozitatea înalte-i şi desăvîrşite-i SALE super tehnologii CEREŞTI .
Şi noi nici nu-L ştim măcar, şi nici nu încercăm să-L aflăm măcar, îL ignorăm mai mult ori mai puţin, şi L-am fi putut şti, dar am ratat acele timpuri, şi EL se preocupă din nou cumva, vom trăi şi vom vedea.
"Să se izbească puţin şi pe propria-i ţeastă şi de pragul de sus.Nicio interpretare nu egalează pe aceea pe care o trage din propria experienţă"[Perpessicius (Dimitrie S. Panaitescu)]. Toţi ne dorim să cunoaştem cît mai multe, să experimentăm cunoaşterea întregului uneivers ce ne stă la dispoziţie, cu cîtă nerăbdare, teamă încercăm diferite experienţe, şi cu trăiri proprii unice în felul lor.
Tot mă leg de trăirea mea în domeniul credinţei în EL, nu am mai întîlnit pe nimeni să-L ştie la fel ca mine cumva, cu problematica care mi-o pretinde mie să o cunosc în domeniul SĂU, şi nu numai. Unele vi le transmit şi vouă cînd am ce să vă transmit, ori de-mi dă voie, mai am de învăţat, şi poate veţi învăţa odată cu mine cîte ceva despre Lumea SA.
Din experienţa mea în cunoaşerea SA, respectarea, şi poate şi să-L crede-ţi măcar cumva cumva, şi veţi avea propriile experienţe trăite în preajma SA, poate cu toţii, nu ştiu, mai am de învăţat multe multe încă. Şi nu mă voi lăsa pentru EL, pentru voi şi pentru mine.
Şi noi nici nu-L ştim măcar, şi nici nu încercăm să-L aflăm măcar, îL ignorăm mai mult ori mai puţin, şi L-am fi putut şti, dar am ratat acele timpuri, şi EL se preocupă din nou cumva, vom trăi şi vom vedea.
"Să se izbească puţin şi pe propria-i ţeastă şi de pragul de sus.Nicio interpretare nu egalează pe aceea pe care o trage din propria experienţă"[Perpessicius (Dimitrie S. Panaitescu)]. Toţi ne dorim să cunoaştem cît mai multe, să experimentăm cunoaşterea întregului uneivers ce ne stă la dispoziţie, cu cîtă nerăbdare, teamă încercăm diferite experienţe, şi cu trăiri proprii unice în felul lor.
Tot mă leg de trăirea mea în domeniul credinţei în EL, nu am mai întîlnit pe nimeni să-L ştie la fel ca mine cumva, cu problematica care mi-o pretinde mie să o cunosc în domeniul SĂU, şi nu numai. Unele vi le transmit şi vouă cînd am ce să vă transmit, ori de-mi dă voie, mai am de învăţat, şi poate veţi învăţa odată cu mine cîte ceva despre Lumea SA.
Din experienţa mea în cunoaşerea SA, respectarea, şi poate şi să-L crede-ţi măcar cumva cumva, şi veţi avea propriile experienţe trăite în preajma SA, poate cu toţii, nu ştiu, mai am de învăţat multe multe încă. Şi nu mă voi lăsa pentru EL, pentru voi şi pentru mine.
vineri, 4 martie 2011
Morala din credinţă
Morala e sfetnicul, îndrumătorul, călăuzitorul drumului societăţii spre comuniune paşnică, libertate, democraţie, bun simţ, de nu forţele oarbe ale maselor în conflict cu diriguitori strînbi, declanşează lupte aprige, dezordine, anarhie, forţa bunului plac,"dacă nu e lăsată morala să menţină coeziunea socială,o va menţine forţa brută"(N.Steinhardt), pedepsa LUI pentru nerespectarea îndreptării ce EL o aşteptă de mult, şi-n acele locuri.
Asemenea tragedii se petrec nu departe de noi în lumea Islamică din nordul Africei şi Orientul apropiat unde perceptele religioase incorect înţelese, chiar încălcate de unii de la putere duc la pedpsirea haotică din partea LUI, ca învăţătură de minte, deoarece credinţa e şi morală şi dreaptă, nu poţi scoate morala din crdinţa oricare ar fi ea, fără să plăteşti în faţa LUI cu vîrf şi îndesat.
"Dreptul cutumiar(tradiţional, obişnuit ) stă între morală, civilizaţie şi ordine" ( extras din al Curţii Federale Supreme SUA)."Numai o societate cunsecade poate garanta membrilor ei-oamenilor-o viaţă paşnică şi liberă ; ştiinţa nu se sinchiseşte de drepturile individuale fundamentale"(N.Steihardt).
Deci credinţele lumii nu-s pentru unii mumă şi pentru alţii ciumă, îs egali toţi în faţa SA, şi EL rabdă, rabdă şi se sparge buba nedreptăţii acolo unde EL doreşte să înceapă îndreptarea noastră unde om fi, din orice colţ de lume, pentru că toată e a LUI
Asemenea tragedii se petrec nu departe de noi în lumea Islamică din nordul Africei şi Orientul apropiat unde perceptele religioase incorect înţelese, chiar încălcate de unii de la putere duc la pedpsirea haotică din partea LUI, ca învăţătură de minte, deoarece credinţa e şi morală şi dreaptă, nu poţi scoate morala din crdinţa oricare ar fi ea, fără să plăteşti în faţa LUI cu vîrf şi îndesat.
"Dreptul cutumiar(tradiţional, obişnuit ) stă între morală, civilizaţie şi ordine" ( extras din al Curţii Federale Supreme SUA)."Numai o societate cunsecade poate garanta membrilor ei-oamenilor-o viaţă paşnică şi liberă ; ştiinţa nu se sinchiseşte de drepturile individuale fundamentale"(N.Steihardt).
Deci credinţele lumii nu-s pentru unii mumă şi pentru alţii ciumă, îs egali toţi în faţa SA, şi EL rabdă, rabdă şi se sparge buba nedreptăţii acolo unde EL doreşte să înceapă îndreptarea noastră unde om fi, din orice colţ de lume, pentru că toată e a LUI
miercuri, 2 martie 2011
Uitarea
Oamenii sînt îndemnaţi din necunoaşterea adevărului să-şi schimbe oarecum credinţa, spiritualitatea Divină dar nu cu entităţi invizibile, ci cu materialitatea lumească trucată cumva : icoane,sicrie, cruci diverse imaginate plastic, construcţii mai mult ori mai puţin reuşite cam în spiritul lumescului ce ne cam domină.
"Oamenii cred mai departe, dar nu mai vor, nu mai pot crede în entităţi invizibile şi transcedentale. Religia rămîne dar are ca obiect materii...Fiinţele ideale s-au transformat în elemente lumeşti"(N.Steihardt).
Imaginarul spiritual colectiv a cam dispărut undeva, L-a retras EL pentru că nu-L înţelegem, şi nu-L merităm, mai sînt unii încăpăţinaţi, L-a care şi EL ţine, şi-s ascunşi privirilor, neînţeleşi de mulţimea nedreaptă şi nedrept îndrumată de "avocaţii" cultelor "inculte". E altfel credinţa adevărată ceL cuprinde definit corect pe EL, Nedespărţitul, Unicul, Pur, ce ne aşteaptă pe toţi, să-L ştim, respecta şi crede, cum E EL, Adevărat.
Acei singuratici cu EL în gînd, nu-s chiar puţini, şi nu-s legaţi de aşezăminte religioase is liberi, am întîlnit cîţiva din diverse colţuri de ţară, cu imaginea SA în sinelea lor, încă-I slujesc cum se pricep, neştiuţi de lume cumva, îL ţin nedespărţit în gîdul lor, pentru că EL e O Unitate Divină Inimaginabilă de nedespărţit, cum face rău azi lumea nedreptă în frunte cu religiile lor, împărţindu-L în cîteva componente, de ce nu în toate, care-S poate miliarde, de miliarde, de miliarde....şi Toate Demne din EL, de ce se zgîrcesc cu EL, tocmai cu ceL ce zic că-L slujesc?
Cei ceL slujesc în singurătatea lor, îs ocrotiţi de EL, înpreună cu familiile lor, şi nu ştiu de pedepsele ce-i lovesc cam pe toţi nedrepţii lumii acesteia, chiar în frunte cu cei din cultele lor, la hurtă nediscriminatorie ca-ntre nedrepţi în faţa LUI .
"Oamenii cred mai departe, dar nu mai vor, nu mai pot crede în entităţi invizibile şi transcedentale. Religia rămîne dar are ca obiect materii...Fiinţele ideale s-au transformat în elemente lumeşti"(N.Steihardt).
Imaginarul spiritual colectiv a cam dispărut undeva, L-a retras EL pentru că nu-L înţelegem, şi nu-L merităm, mai sînt unii încăpăţinaţi, L-a care şi EL ţine, şi-s ascunşi privirilor, neînţeleşi de mulţimea nedreaptă şi nedrept îndrumată de "avocaţii" cultelor "inculte". E altfel credinţa adevărată ceL cuprinde definit corect pe EL, Nedespărţitul, Unicul, Pur, ce ne aşteaptă pe toţi, să-L ştim, respecta şi crede, cum E EL, Adevărat.
Acei singuratici cu EL în gînd, nu-s chiar puţini, şi nu-s legaţi de aşezăminte religioase is liberi, am întîlnit cîţiva din diverse colţuri de ţară, cu imaginea SA în sinelea lor, încă-I slujesc cum se pricep, neştiuţi de lume cumva, îL ţin nedespărţit în gîdul lor, pentru că EL e O Unitate Divină Inimaginabilă de nedespărţit, cum face rău azi lumea nedreptă în frunte cu religiile lor, împărţindu-L în cîteva componente, de ce nu în toate, care-S poate miliarde, de miliarde, de miliarde....şi Toate Demne din EL, de ce se zgîrcesc cu EL, tocmai cu ceL ce zic că-L slujesc?
Cei ceL slujesc în singurătatea lor, îs ocrotiţi de EL, înpreună cu familiile lor, şi nu ştiu de pedepsele ce-i lovesc cam pe toţi nedrepţii lumii acesteia, chiar în frunte cu cei din cultele lor, la hurtă nediscriminatorie ca-ntre nedrepţi în faţa LUI .
Laşitatea
E oare cea mai reacţionară pătură socială? cea mai de jos, mai periculoasă deoarece nu se opune, nu are curaj, e laşă, fricoasă, paralizată, neputincioasă şi din snobism să nu care cumva să supere opinia celorlalţi nedrepţi, li se alătură corului urît, rău, dezordonat, deochiat, destrăbălat al lumescului actual.
Aceşti foarte numeroşi nimeni, pentru că nu gîndesc deloc, naivi, nu vor să se certe pentru adevăr şi dreptate pentru bunul simţ din totdeauna al românului, nu vor să supere pe nimeni, nici pe şmecheri, golani, bolfaşi ordinari.
Cred că vor fi etichetaţi învechiţi, prăfuiţi, înapoiaţi, dinozauri, etc. dar sub adevăr şi drptate nimic nu-i perimat, ci pemanent actual şi modern cît va exista omenirea, cu ţelurile ei nobile şi înălţătoare de spiritualitate şi gîndire curată, pură, adevărată, niciodată învechite ci permanent noi şi-n desăvîrşire.
Acceptarea noului fără discernămît, pentru că-i la modă e o eruare grosolană de neiertat, da e adevărat uneori în tumultul actual al modernismului învăluitor, nu e prea mult timp de prea multă gîndire, dar totuşi se poate simţi ce e bun şi drept şi ce nu, şi nu trebuie acceptat.
Uni-s de acord cu toate năzbîtiile neroade, îs varză în comportament şi gîndire, nu se pot opune nu se descurcă în dezordinea generală, nu ştiu de care parte se află, dezorietaţi umblă bezmetici uşor de manevrat, îndoctrinaţi cu păcăleli ieftine minciunoase şi perfide, hoţii la drumul mare, şi autorităţile depăşite, ori cooperază cu mişeii.
Aceşti fără opinii ce manevrează în viaţă pe o muchie îngustă nedecisă uneori, cu toate că nu-i dictarură, teruare organizată, de lene să nu cerceteze bonitatea lumescului se complac predîndu-se incopetenţei, nedreptăţii, urîtului, răului nefiresc, şi plătesc de nu se văd la scadenţa inpusă lor.
"Devine de prost gust să spui că te împotriveşti, să arăţi greşelile"(N.Steihardt). Dar totuşi, "e mai bine mai drept, mai util să fie puternici oamenii morali decît secăturile"(Curzio Malaparte), de dezarmează morala , se înarmează imoralismul, deci nu e de glumit, în istorie exemplele-s numeroase, şi societatea nu dezarmează niciodată, e o minciună cine opinează altfel, deci trezirea e foarte necesară, şi cu chibzuinţă.
Îndreptarea soietăţii, libertatea, bunul simţ, binele civilizaţiei, ordinea depind de tăria dîrză a drepţilor."E de datoria celui ce are dreptate să vorbească sus şi tare şi să nu admită că orice părere e bună, pentru că- în cele din urmă- răul învinge"(Charles de Secondat Montesquieu),deci să ne apărăm cum putem mai bine, binele din
noi înşine singuri, că El e cu noi şi nu ne părăseşte la greu.
Aceşti foarte numeroşi nimeni, pentru că nu gîndesc deloc, naivi, nu vor să se certe pentru adevăr şi dreptate pentru bunul simţ din totdeauna al românului, nu vor să supere pe nimeni, nici pe şmecheri, golani, bolfaşi ordinari.
Cred că vor fi etichetaţi învechiţi, prăfuiţi, înapoiaţi, dinozauri, etc. dar sub adevăr şi drptate nimic nu-i perimat, ci pemanent actual şi modern cît va exista omenirea, cu ţelurile ei nobile şi înălţătoare de spiritualitate şi gîndire curată, pură, adevărată, niciodată învechite ci permanent noi şi-n desăvîrşire.
Acceptarea noului fără discernămît, pentru că-i la modă e o eruare grosolană de neiertat, da e adevărat uneori în tumultul actual al modernismului învăluitor, nu e prea mult timp de prea multă gîndire, dar totuşi se poate simţi ce e bun şi drept şi ce nu, şi nu trebuie acceptat.
Uni-s de acord cu toate năzbîtiile neroade, îs varză în comportament şi gîndire, nu se pot opune nu se descurcă în dezordinea generală, nu ştiu de care parte se află, dezorietaţi umblă bezmetici uşor de manevrat, îndoctrinaţi cu păcăleli ieftine minciunoase şi perfide, hoţii la drumul mare, şi autorităţile depăşite, ori cooperază cu mişeii.
Aceşti fără opinii ce manevrează în viaţă pe o muchie îngustă nedecisă uneori, cu toate că nu-i dictarură, teruare organizată, de lene să nu cerceteze bonitatea lumescului se complac predîndu-se incopetenţei, nedreptăţii, urîtului, răului nefiresc, şi plătesc de nu se văd la scadenţa inpusă lor.
"Devine de prost gust să spui că te împotriveşti, să arăţi greşelile"(N.Steihardt). Dar totuşi, "e mai bine mai drept, mai util să fie puternici oamenii morali decît secăturile"(Curzio Malaparte), de dezarmează morala , se înarmează imoralismul, deci nu e de glumit, în istorie exemplele-s numeroase, şi societatea nu dezarmează niciodată, e o minciună cine opinează altfel, deci trezirea e foarte necesară, şi cu chibzuinţă.
Îndreptarea soietăţii, libertatea, bunul simţ, binele civilizaţiei, ordinea depind de tăria dîrză a drepţilor."E de datoria celui ce are dreptate să vorbească sus şi tare şi să nu admită că orice părere e bună, pentru că- în cele din urmă- răul învinge"(Charles de Secondat Montesquieu),deci să ne apărăm cum putem mai bine, binele din
noi înşine singuri, că El e cu noi şi nu ne părăseşte la greu.
marți, 1 martie 2011
Statul
Guvernul trebuie să se ocupe de cei în proiectul iniţial actualizat precis, gospodărirea ţării, şi dreptate în dauna nedreptăţii,. să fie autoritar desăvîrşit, nu o adunătură de gîşte.
Guvernul e purtătorul de stindard al dreptăţii, contra tendinţelor de dezordine a grupării mulţimilor, trebuie să facă faţă cu bine funcţionărimii autocratice, talentelor în domenii stilizate şi foarte îngust specializate, tehnicismului exagerat, a tendinţelor de superioritate deşănţate şi ridicole, deci un guvern pe cinste, autentic, democrat şi util.
"Guvernul nu arbitrează meciul dintre legalitate şi ilegalitate, ci apără- cu toată puterea, pînă în ultima clipă- dreptul"(Sumner Maine).
De obicei individualităţi deosebit de bine intenţionate, instruite, înping societatea înainte, nu organizaţiile, corpurile sociale, etc. După Alain Emile Chartier, un adevărat exemplu de urmat în domeniul ministeriabil e Emile Colbes, cinstit, incoruptibil, conştiincios, sever, a fost sărac în final, dar stimat nu hulit, discreditat, şi după atîta amar de vreme e amintit de exemplu, ce-şi doreşte un muritor mai mult, decît nemurirea, amintire-ntre urmaşi lumii de aiurea, şi asemenea spirite dincolo îs cumva ridicate de amintiri demne, deci atenţie!
Ordine, libertate în sprijinul proprietăţii corecte, aici e o întreagă discuţie., pentru că la noi uneori de-a valma buni cu răi şi trebuie separaţi odată pentru totdeauna, şi cei nedrepţi să plătească aici, printr-un corp legislativ, drept, incoruptibil, ţinîndu-se cont şi cum şi-au rezolvat în alte zări unde s-au petrecut astfel de dezordini socialo-politice atît de dărîmătoare faţă de ţară.
"Funcţionarea unui guvern real, precis şi politic, cu o constituţie impunătoare şi utilitară"(Walter Bagehot).
Statul e în centrul atenţiei mai deosebit acum, de cînd cu dezvoltarea mass mediei şi a informatizării lumii, trebuind să fie un foarte bun balerin, drept, oriunde şi oricînd simţindu-se bine pe nesimţite.
"Nu forţa îi lipseşte statului, ci înţelepciunea, demnitatea, moderaţia, justiţia, înălţarea morală ; şi în consecinţă prestigiu şi autoritatea"(Guglielmo Ferrero).
Guvernul e purtătorul de stindard al dreptăţii, contra tendinţelor de dezordine a grupării mulţimilor, trebuie să facă faţă cu bine funcţionărimii autocratice, talentelor în domenii stilizate şi foarte îngust specializate, tehnicismului exagerat, a tendinţelor de superioritate deşănţate şi ridicole, deci un guvern pe cinste, autentic, democrat şi util.
"Guvernul nu arbitrează meciul dintre legalitate şi ilegalitate, ci apără- cu toată puterea, pînă în ultima clipă- dreptul"(Sumner Maine).
De obicei individualităţi deosebit de bine intenţionate, instruite, înping societatea înainte, nu organizaţiile, corpurile sociale, etc. După Alain Emile Chartier, un adevărat exemplu de urmat în domeniul ministeriabil e Emile Colbes, cinstit, incoruptibil, conştiincios, sever, a fost sărac în final, dar stimat nu hulit, discreditat, şi după atîta amar de vreme e amintit de exemplu, ce-şi doreşte un muritor mai mult, decît nemurirea, amintire-ntre urmaşi lumii de aiurea, şi asemenea spirite dincolo îs cumva ridicate de amintiri demne, deci atenţie!
Ordine, libertate în sprijinul proprietăţii corecte, aici e o întreagă discuţie., pentru că la noi uneori de-a valma buni cu răi şi trebuie separaţi odată pentru totdeauna, şi cei nedrepţi să plătească aici, printr-un corp legislativ, drept, incoruptibil, ţinîndu-se cont şi cum şi-au rezolvat în alte zări unde s-au petrecut astfel de dezordini socialo-politice atît de dărîmătoare faţă de ţară.
"Funcţionarea unui guvern real, precis şi politic, cu o constituţie impunătoare şi utilitară"(Walter Bagehot).
Statul e în centrul atenţiei mai deosebit acum, de cînd cu dezvoltarea mass mediei şi a informatizării lumii, trebuind să fie un foarte bun balerin, drept, oriunde şi oricînd simţindu-se bine pe nesimţite.
"Nu forţa îi lipseşte statului, ci înţelepciunea, demnitatea, moderaţia, justiţia, înălţarea morală ; şi în consecinţă prestigiu şi autoritatea"(Guglielmo Ferrero).
Abonați-vă la:
Postări (Atom)