2661.Cît EL nu reacționează în vreun fel, ci se abține

  Să fim așa neputincioși condamnați să nu aflăm bucuriile fericirii decît doar din eroare?! E plata Sa către omenirea ce nu-L vrea cum E, ci-L denigrează cu diverși zei falși. Dar se poartă și-i de luat în seamă cît EL nu reacționează în vreun fel, ci se abține?! Vai de noi la mijloc cu așa înaltă potențialitate și cu așa josnică situare.
  Sîmtem încastrați în timpul nostru, ce-l petrecem, îl trăim, nu ne putem sustrage. Să nu ne cuprindă, e parte din noi și noi îi aparținem vrem nu vrem. Că ar fi o altă trăire în afara timpului, nu știu cum e? Iluzii de vise, năstrușnice copilării de oameni mari, s-au așa se pare, doar. Că doar astfel am gusta cînd vrem și nu vrem fericirea, se poate, dar nu-i posibil omenește, ci în alte lumi, poate.
  Să nu facem nazuri cu viața ce-o avem, așa ni-i dată să o admitem, așa și este. Nefericită, dătătoare de speranțe bune și utile, dar nu știm să ne purtăm cu ea. E greu să fim de modele de existență, altora, ca și noi de negativi într-o existență ternă.

2660.Nu-i luat în seamă, ci lăsat să nu ni-l dorim

   Se zice că de vreme ce toate iau sfîrșit, toate se termină prost, răul de obicei învinge. Asta că binele nu-i luat în seamă, mai deloc ci lăsat să nu ni-l dori, așa ar veni. Deoarece cum ți-i bună ziua așa ți-i și răspunsul, dai rău, rău primești, asta-i lumea. Și ca ea sîntem mai toți, imorali și nedrepți.
  Nu tot ceea ce trăim uneori e eveniment de luat în seamă, ci foarte, foarte rar. Avem ocazia în viață de a fi martorii unor fapte ce  marchează timpul, ce ne domină o vreme. Și atunci cu toate că le trăim intens nu ne dăm seama poate de însemnătatea lor în continuare. Rupturi de tradiții sociale, comportamente ce se schimbă radical. Societate ce dispare treptat în scurt timp și noi rămînem oarecum.
  Într-o schimbare mult mai înceată, o dată cu societatea luată de valul schimbării lente. Leneșe, îi doritoare de modificări bune, adevărate, drepte, corecte dar de mai departe. Să le privim, să nu ne cuprindă în vîrtejul lor haotic și drastic transformările.

2659.Ci durează de uiți binele ce-o fost

  Cum în viața fiecăruia, sîntem lăsați o vreme de început, în pace de CER. Să ne vedem de un rost pe lume, cum o fi, iar pe urmă-s luări în răspăr. De nu-I sîntem cum vrea, așa-i și-n societăți întregi perioade de calm și bine. După care începe desțelenirea așezate-i vremi, cu de toate cele încercate. Și mai aprige și mai de ne dorit, ce nu se trec cu una cu două, ci durează de uiți binele ce-o fost.
  Astfel bucuria vieții trăite normal e de obște mai la începuturi. Și ulterior e tragerea la răspundere, nu așa, deodată și cu tărie, ci pe îndelete. Încet ți se împotmolesc zilele, tot mai greu găsești liniștea. E nevoie de o schimbare simțită de ești în stare, de nu-i îndrumarea necesară. O poți încurca și cine știe ce va mai urma?
  Să nu încurcăm slobozenia dată de CER, unora și altora după o socotință de SUS. Cu descurcarea unora netrebnici care pe șmecherii și învîrteli neroade profită. O vreme de huzur și desfăt, toate cu plata la o adică scadență, ce vine să îndrepte.

2658.În virtutea unor lucruri ce nu le pricepem acuma

  Oricum am da-o tot de EL ne vom lovi o vreme, că-i sîntem apropiați. Ne are din partea CER-ului sub observare atentă și îndrumare cumsecade. În virtutea unor lucruri ce noi nu le pricepem acuma, nedrepți și fără EL. Poate în continuare cînd se va împlini o vreme, vom mai afla ce ne privește. Cum vom mai petrece vremea și-n ce direcții și cu ce posibilități, vom afla.
  Tainele vieții, bucuria de a trăi, de a afla, marea cu sarea și altele ce ne sînt date. Fiecăruia în devenirea firească omenească pînă la o vreme cînd parcă ni se întîmplă. Ceva ce ne oprește înaintarea, nu ne oprim de tot, dar nu-I cum o fost. Parcă-și întoarce fața de la noi, de ce? E în firea lucrurilor, are așteptări și nu I le onorăm, ne lasă din mîna SA.
  Trebăluiți cum vreți cum puteți, nu vă suprimă, dar nici nu vă va mai merge cum trebuia. De nu sînteți pe placul SĂU, e o trecere, pe lîngă normalitatea ce ne-o dorește. Dar ținînd de EL, de-i în afara LUI, treaba celor așa avîntați, descurcă-se!

2657.Ci încă ignorat și interpunîndu-I-se un necurat

  Noi pe orbită joasă pe Pămînt, EL printre Universuri, cîte or fi? Și pe Pămînt printre noi ne simțit defel, ci încă ignorat și interpunîndu-I-se un necurat strămort. ÎL înjosim, ca niște nesimțiți ce sîntem și vrem pomana LUI, Ține la o ținută a SA. Noi beșteliți în fel și forme de nevoile-atenționările SALE, nu ne dumirim și pace. Încăpăținați în neputința nedreptății firești umanității fără EL, o ducem în neștire.
  Poate-i un moment hotărîtor, un hop în evoluția noastră spre desăvîrșirea omenirii. Înspre un CE, neștiut acuma, EL poate ne dorește să-L știm ca o ultimă încercare. De nu se va putea, poate singuri în timp, ne vom da seama de unele și altele. Progresînd mai anevoios, dar tot fără EL, cine știe ce va mai urma? Se va ține la distanță de noi, urmărindu-ne evoluția cunoașterii Universului, mai altfel.

  Ne simțindu-se dator să ne tot altoiască și vom găsi și noi un fel de a fi mai acătării. În relațiile interumane, chiar de-L vom ignora, cumva ne va lăsa în pace?!

2656.Poate din contra, îndepărtîndu-ne am ajuns așa

  Relațiile cu EL au fost și de punere la punct a nostră, prin părăsiri îndelungate. Urmate de strașnice urgii ce ne-au cuprins și tot nu ne-am apropiat de EL. Cine știe ce, ci poate din contra, îndepărtîndu-ne am ajuns azi așa. Izolați unii de alții, EL în CER și pe Pămînt, dar de oameni nu prea băgat în seamă pe șleau. Și continuarea nedreptății și lumescului ce-L ignorează, cine știe pînă cînd și cum.
  Nu vrea să se facă mai simțit, mai altfel pe Pămînt, încă-i o tolerare mută. În felul SĂU, poate e altfel decît credem noi, concepția unor relații admisibile? Sigur așa e, unidirecțională, EL e Șeful din CER și noi creația în devenire. Spre un ceva ce încă nu-l știm defel, că ne împiedică EL, că nu-L respectăm măcar. Și să fim între noi moralizați și în bine conviețui.
  E o răceală între noi și EL, oare pînă cînd? Numai EL știind ce va mai fi și cînd. Cred cînd vom mai merita, oarecum și altele ce nu le știm, în împliniri indirecte. Nu ne prea cunoaștem interesul în fața SA și nici EL nu se arată dispus să ne ajute altfel deocamdată.

2655.Poate-I sîntem oarecum o surpriză tolerată

  În evoluția noastră ulterioară, și EL ne-o mai tolerat unele și altele. Ajungînd azi așa cum sîntem și ne credem mari și tari, îndepărtați de EL, Creatorul, Totului. Poate-I sîntem într-o oarecare măsură o surpriză, numai EL și Lumea SA, știu. Noi doar de ne va comunica și nouă, cine știe cum vor mai evolua relațiile cu EL? Ne cere și iar ne cere, să-L ascultăm, încă din vechime și am ajuns azi tot neîncrezători în EL.
  Crezînd unii că-s de capul lor pe Pămînt și-n chiar Universul SĂU, ce-I Totul. Vom trăi și vom vedea cînd va hotărî cumva, să ne arate cîte ceva, doar om mai prinde la minte. Și-n privința SA, ne mai ignorîndu-L atîta, ci cu oarecare îngăduință să-I fim mai apropiați și conlucrînd să urnim. Înțepenita asta lume, din nedreptatea în care lîncezește oarecum.
  Căutîndu-ne continuarea împreună, că altă cale nu-i și simțiți și voi oarece informații. De va fi cu cale, ne va mai atenționa EL cînd și cum va crede de cuviință.

2654.Trebuința aceasta o tot evoluat

  Că-I sîntem creația SA în timp nedefinit, decît SUS, dar poate noi nu vom afla niciodată. Și porniți să ne realizăm cum trebuie, trebuința acesta o tot evoluat. De la un simplu neștiut odinioară spre un ceva ce nu-l știm nici acuma. Că-I sîntem datori vînduți a ne îndrepta, cum ne dorește EL între noi înșine și cu EL. Și pe urmă om mai afla cîte ceva în timp, cred, în funcție de ce CER-ul ceva ne admite.
  Ne cunoaște de-a fir-a-păr și ne urmărește și anticipează acțiunile toate. Chiar și gîndurile, interesat să fim pe un drum necesar, de se poate, Acolo SUS știut. Ne mai îndrumă și atenționează de ținem cont de EL și-L știm corect. De-L respectăm cum se cuvine aici pe Pămînt, comportîndu-ne și noi cît mai corespunzător. Cerințelor SALE.
  De nu, avem ce avem, de tras barca pe uscat, în nevoi și necazuri ne ducem viața. Încheind-o înaite de vreme nemulțumiți de trai, înfricoșați de ce va urma în necunoaștere. Că moartea-i înspăimîntătoare pentru nedrepții lumii și ai SĂI.

2653.Nu deodată, cu așa brambureală nedreaptă

  Totuși e cu ceva mai bine tot mereu, lumea înaintînd spre o aflare corectă. A lucrurilor ce ne privesc, îndreptîndu-ne dintr-un mers uneori tare nehotărît. Bîjbîit în așa nedreptate, fără EL deocamdată, părăsiți uneori plătim, de nu ne îndreptăm. Și nu oricum, ci ne cere corectă aflare a SA și cu bun-simț să fim între noi toți. Deci fără deosebire, nu deodată, că și așa-i brambureală multă cu nedreptatea.
  Ci în timp cu străduință mereu de mai bine, util nouă și altora chiar necunoscuți. Să nu mai fim fățarnici, ci cinstiți cu noi înșine ca și cu ceilalți toți. Altfel nu-i posibil încet, încet ne vom da seama de mersul corect al lucrurilor. În desfășurare cum nu eram obișnuiți în lumea nedreptă în care am fost, dar care nu va mai fi. Multă vreme, fiți fără grijă, binele tuturora, aflîndu-L cumsecade între noi.
  Făcînd din viețile noastre capodopere în vremea corectă ce va urma după așa prăpăstioase nelegiuiri. Riscul E la SĂU, noi doar îl vom urma într-o întreprindere necunoscută nouă. Ne vom dumiri cu vremea și înțelepțiți sigur altă menire în viață, familie, societate și pe Pămînt și nu numai, vom afla.