4306..Inconștienți.

  Auzi comedie, din cauza așa zișilor evrei și lehamitea de mahomedani în general, deci iudaismul, mozaismul, împreună cu islamismul alungă interesul. Umanității față de EL, e o eroare cît se poate de mare și dărîmătoare de vieți în general, ne tocmite aiurea-n tranvai, ci-n conformitatea cu dorința SA să-i fim cu toții alăturea. Nu pricepem năzuința SA de a ne avea alăturea și nici EL prea, decît rare ori își arată deschiderea către noi, fiindu-I datori, dar nu conștientizăm defel și așa ne merge cam ca la spînzurați pe Pămînt.
  Nu-i timpul pierdut cu totul, mai e o oarecare vreme de a ne astîmpăra pe măsura cerințelor date nouă încă din vechime, oral și în scris și alte semne și însemne, după priceperea fiecăruia. În decursul istoriei aflîndu-ne menirea corectă, demnă de oameni cumsecade, dar și de nenumărate și de prea nedrepte vremi am demonstrat contrarul datului uman. În adevăratul sens al cuvîntului cu EL ce ne vrea îndreptarea între oameni, în natură și să-L știm cu adevărat doar pe EL cine E în raport de noi, natură, Pămînt și univers.
  Respectîndu-L și încuviențînd doar LUI, conducerea treburilor toate cîte sînt cu adevărat, ne mai mințindu-ne după ureche și făcîndu-ne de cap, în plată de domolire dar tot inconștienți sîntem încă fără EL.

4305..Măsuri adevărate.

  Iarăși și iarăși mă îmboldește și-i tot zic din cînd în cînd despre azi așa zișii evrei, intrușii de acuma, cazarii de mai de multă vreme a căror urmași direcți îs. Și nu vreau ei a se ști deloc, zicîndu-și semiți, aiurea, mai semiți îs arabii și poate alte nații ce-s prin Palestina de azi și tot năpăstuite, că așa o hotărît EL. În acele locuri în care acel popor odinioară s-o purtat necuviincios cu EL, să fie al patimilor de tot felul și încă este și va mai fi pînă se vor împlini vremurile datului nostru al tuturora cum trebuie.
  Că și pe la noi e cam la fel, acest pămînt de cînd e tot al necazului celor ce-l au de tras că-s pe aici nu vremelnici ci așa împămînteniți, moștenitori ai suferinței și deznădejdii. Dar vine cît de curînd eliberarea și nu numai a nostră, dar trebuie să demonstrăm tărie și voință de schimbare bună alăturea de EL, e de aflat cum și ce-i de făcut, că nu-i chiar un capăt de țară, dar nici prea ușor nu-i. E de muncă. Cît despre acei evrei din vechime care au vrut îmbunătățirea traiului în sînul poporului cazar, dornici și cazarii de schimbare înspre o viață mai tihnită, crezînd că aflîndu-L, dar fără voia SA.
  Că din astă cauză, în mare, is cam toate necazurile lor, oriunde ar fi și simt asta, dar măsuri adevărate și consistente nu iau.

4304..Nu-L știm.

  Ne îndrumă cît pricepem a fi cum trebuie, dar nu se lasă păgubaș, ci cu greu însă, ne tot mai încearcă înspre bine, util și chiar frumos. De-I sîntem aliați conform datului uman dintru început așa să fim și nu ne-nvrednicim, părăsiți, fugăriți din fața SA o vreme. Oarecum îndelungată, ce-i și azi în vogă de nu-L mai aflăm, chiar de acuma de un timp se trudește să ne tot cheme, nu-L mai recunoaștem înspre bine, ni-i frică și străin, doar ni se pare.
  Și-I pornit a ne aduce-n simțiri corecte cu EL fiindu-I aliat, prin proiectul CER-ului, înspre cunoașterea lumii ce nu ni-i dezvăluită încă. Ci ascunsă din varii motive ce-n timp le vom desluși, E pornit și ne face părtași chiar involuntari la reușite perfecte. Ce-n acțiune erau după noi mereu în primejdii și de ne controlat și improvizații ce țineau mai bine ca altele gîndite bine.
  Ne ține uneori doar de propagandă și paradă, dar EL E în definitiv totul și nu-L știm corect, nu-L merităm, înaintăm cumva și-I tare încă de ne înțeles.

4303..Cu prisosință.

  Chiar îmi cer iertare că vă tulbur viața ce-o duceți în neștire cu atîtea și păreri ce par bune și nu-s. Vi se par corecte și nu-s, vi se par cumsecade și nu-s, vi se par acătării și nu-s, vi se par drepte și nu-s. De fapt și singuri dibuiți acest adevăr cutremurător: sînteți de nimica pe acest Pămînt dat să-l înfrumusețați. Ca și pe voi însevă, nu așa-n nelegiuirea continuă ce-o tot trăiți în plată aprigă cînd vine vremea.
  Și vă tot întrebați de ce? și singuri încropiți și răspunsuri după nedreptatea ce-o formați în lumea fără Dumnezeu. Oare pînă cînd? Nu vi s-o amărît neputința de a fi oameni, nu de neomenie și să luați taurul necuviinței de coarne și împreună să vă consolidați îndreptarea. Că vi-i la îndemînă, n-o tot amînați, ci vă dedicați firii bune, omeniei din voi fiecare căutîndu-se a fi cît mai de folos bun.
  Între oameni, în natură și în preajma SA fără tăgadă de-I da Cezarului Ceresc ce-I a LUI cu prisosință, pentru a ne fi și nouă bine!

4302..Cu dreptate dați .

  Copii, tineretul dorește din imboldul celor dinaintea lor înspre cunoașterea spiritualității și nu-i de joacă. Implicarea oarecum nu cum trebuie, dar e ceva din care în timp de nu-s supraveghiați pot reieși năzbîtii și cîte ne făcute. Ce-L vor deranja și pe noi deasemenea căutînd îndreptări ce pot fi dificile, cu costuri pentru toți.
  Educația corectă în ceea ce EL ne pretinde să n-o uităm a ne-o însuși noi și cei ce ne urmează, ne irosind vremea cît o avem. Cît mai sîntem, ne făcînd umbră degeaba pămîntului, ci cu folos pentru noi și ei, că-i avem în grijă cît vom exista. Convenind priceperea SA și a noastră cumsecade între noi, natură și cu EL fără discuție în cele mai acătării relații.
  Nu ne vrea luna de pe cer, dar să începem o dată schimbarea bună, morală, civilizată, demnă de oamenii ce sîntem cu dreptate dați.

4301..Vrerea bună.

  Să nu confundăm credința adevărată-n EL, cu religiile ce-s prin lume ieri și azi, doar acea din vechime pretinsă poporului acela. Ales de EL era atunci și numai atunci la zi cum trebuia pentru scurtele perioade de ne încălcare, de altfel încălcînd vinovații plătiră. De nu mai sînt defel, cu nesemnificative ciurucuri ce EL le știe și socotește ca atare și noi  lumea nu știm defel.
  De ce ciurucuri? că EL dorește întreaga umanitate de azi să-L știe, respecte și crede doar pe EL cum trebuie și se va afla. Cînd va fi vremea la detaliu cerința SA și-o vom respecta, că altă cale nu va fi, de vor fi diferențe ori asemănări cu te miri ce religii. Îs azi încă ori ieri, vom trăi și vom vedea atunci ce și cum și nu că le vom cîntări, ci respecta cum se cuvine și pace.
  Discuțiile-s încă pentru aceste vremi ce nu le știm vrerea bună, ci îndărătnica neputință de a fi oamenii dați a fi între noi, natură și-n fața SA.

4300..Ne făcînd abstracție.

  Să-i lăsăm în pace pe urmașii noștri de vor a fi cum trebuie în lume, ajutîndu-i să cunoască binele, utilul și frumosul. Așa cum e cu adevărat ne mîzgîlit și ne falsificat în nici un fel, curat, natural, clar și ferm cum ni-i datul firii de oameni adevărați. Cumsecade, înlăturînd neconcordanțele între generații, contribuind la menirea fiecăruia în morală, dreptate și bine cît poate.
  Înlăturînd răutatea, urîtul și nelegiuirea încă din fașă, învățîndu-ne a fi cum ne pretinde EL și a nu mai avea părăsirea și necazurile drept căpătîi. Cum e încă în lumea asta și de cînd e ea în derizoriul lumescului deșănțat, nedrept și fără de Dumnezeu, că plătim mereu. Ne cunoscînd datul fiecăruia în parte văzîndu-ne de îndatoririle noastre între noi, în natură oriunde cu EL alăturea.
  Ne făcînd abstracție de la nici o îndrumare adusă la zi ce EL ni-o tot făcu în timp și spațiu alocat viețuirii.