2508.Schimbîndu-ne în așa hal de necunoscut

  Trecerea vremii ne edifică ori ne modifică credințe, necredințe, apropieri ori îndepărtări. De oameni și fapte, de noi înșine, schimbîndu-ne în așa hal, de necunoscut. Nouă înșine de ne pătruns mecanismul transformărilor intime și de substanță. Ce le trăim, bucurîndu-ne, împlinindu-ne ori aflînd că nu sîntem chiar cum ar trebui. Și mai e de muncă, cine știe cît, dar e o cale în aflare bună și utilă.
  Timpul ne așteaptă a ne meșteri singuri și sub diverse impulsuri, unele deosebite. Înălțătoare ce EL ni le oferă doar să vrem a le pricepe, nu-i ușor dar cu o oarece răbdare se poate. Multe și mărunte și grave și de mirare, minuni în desfășurare de priceput și de aflat înțelesuri ascunse unora și altora. De te învrednicești nu-i nici o problemă, altfel nu, că-i nevoie de tine ferm schimbat în bine și cu EL.
  Că ne va surprinde și pe noi vremea cu ceea ce trăim la un moment dat și pe ceilalți. Nu-i de glumă de te înhami la treaba ce-i de făcut cu pricepere ori nu, dar nu-i de oprit. Pînă nu afli cei de aflat, ție și altora, dezmeticindu-te, clarificînd nepriceperea îndelungată. Nu-i chiar de azvîrlit așa îndeletnicire de te-ncumeți clar.

2507.Timpul nesătul de iureșul neputințelor

  Se cade să ne orientăm în viață spre a face binele și utilul și să nu ne îndreptăm spre răul și urîtul. Ce-i mai mereu în cale, evitîndu-le cu atenție, reținere și dreptate. Ne grăbiți sub teroarea timpului nesătul de iureșul neputințelor ce ne tot nesocotesc viața. Și să vedem mereu ce se cuvine a fi și a face și vorbi, ocolind nedreptatea ce I se face LUI și nouă.
  Cînd nu putem, să-L rugăm a ne ajuta și sigur vom afla rezolvarea problemelor. Ce ne frămîntă, învățînd și singuri buna-cuviință între oameni, cu multă răbdare. Graba strică treaba, să facem ce  trebuie în tihnă și pe rînd, chiar de-s multe. Să fim socotiți și mulțumiți că putem fi folositori cît putem și-i bine. Ne irosind timp cu cîte nedreptăți, răutăți și nefolositoare treburi.
  E greu, dar asta e, sîntem pe Pămînt în căutarea bucuriei de a trăi cu folos. Că trîndăvia e lesne de ales, dar cu ce folos? Că ne mai recuperăm, dar nu continuu, că-i o viață ratată și părăsiți plătim. Deci fiți atenți la neatenție, să nu vă pară rău cînd dați de greu și nu știți că vi se trage din urmă. Cînd minte nu aveați și plătiți.

2506.Noi aiuriți tot plătitori de grele dări de necredință

  Greșim cînd părăsim și am tot părăsit confortul credinței în EL și ne lăsăm amăgiți. De ne confortul nedreptelor religii fără EL și cu noi nedrepții aiuriți tot plătitori de grele dări. Aiurelile-s pe baza minciunii în devenire tot mai obligatorie în așa lume. Nedreaptă LUI și nouă, că EL ne știa și urmarea de asemenea, dar noi? Habar nu avem ce-i cu noi, ne tot luăm după una după alta și tot plătim, dar degeaba?!
   Minte nu căpătăm, pe gratis, nici nu avem cum, trebuind preocupare și dezmeticire. Strașnică dezmeticire, cînd va suna cornul conștiințe de EL. Și acuma se tot bate monedă pe curajul confruntării cu nedreptatea, vorbe în vînt. Curajul doar la plăcinte înainte, că la Adevărul SĂU nu-i încă vremea. Nu-I încă deschisă calea-i barată de cele ce le tot știm de veacuri strîmbe.
  Eroismul în treburile care vor veni, poate de va dori EL, cumva, că-i tare necunoscută calea SA. De așa înstrăinare veche și de faptul că încă tot dormim, nu pe-o ureche ci pe ambele. Întunecimea-i încă în vogă, toată în negru, ei și cei ca ei și semnul morții omniprezent mereu.

2505.Nu duc nicăieri, rămîi nedumerit, de ce-ai trăit?

  Ne dăm cu părerea în sus și-n jos, o dată ce te expui așa pățești, opinii și opinii doar. Trecătoare ca și noi și ceea ce facem încrezători în ele și se tot duc dezamăgiri nedemne de timpul ce nu iartă. Ci ne trîntește ușa-n nas, ai depășit taică leatul, fii rezonabil și vezi-ți de rost nu te tot depărta. Ține firul căii de urmat nu răzgîndit de nereguli ce nu duc nicăieri, rămîi nedumerit, de ce-ai trăit?
  Trecerea vremii nu cumințește, ci încercările-s la fel de nedrepte nouă și LUI. Cum găsim în vechilea LUI amintiri din alte timpuri, ce ne dezvăluie tot cam așa necazuri gîrlă. Poate mai domoale acțiuni în timp și spațiu, azi cu mai strașnică amploare, dar tot cu iz de părăsire și plată în neștire. Adică tot nu învățăm nimic de la istoria, ce-i pe cale să se tot repete, cu așa oameni tot nepricepuți.
  Adevărul SĂU e tot evitat de mult tare, și ne tot așteaptă oricum să-L învățăm. Nu-i încotro și așa va fi, doar că încă nu putem trece, de un obstacol din noi. Îndreptarea ce ni se cere, e de  făcut cum e cererea SA, cu timpul vom mai vedea. De mai putem schimba ceva ce ne știm mai bine ori ba.

2504.Ne-am ajuns și sîntem cineva și basta

  Ne înfumurăm, ne înțepenim în noi înșine nu mai putem îndura și altfel de opinii. Nici vorbă de critici și căi străine cu mai faine rezultate și bune frumuseți. Nu admitem alte, măcar opinii diferite nu divergente, ne-am ajuns, sîntem cineva și basta. Oare de ce, ne părăsim bunul-simț și ne înecăm în supărarea de a fi mereu agresivi. Pe picior de război cu oricine ne calcă pe bătătura care s-o extins parcă.
  Noroc că nu-s mulți astfel de celebrități adevărate, că majoritatea-s falși, fudui și proști cu grămada. Încrezuți nevoie mare și-s neamuri întregi în astfel blestem hîd. Și cănd află cine ești, nu mai discută cu tine nici în ruptul capului, vai de ei și de noi. Imoralitatea la rang de șperla drumului și încrezută rău de tot.
  Să ne învățăm a fi uituci din fire, pentru a uita nedreptățile ce le suferim. Și să nu vrem a le întoarce pe toate fețele și chiar răzbuna. Că o încurcăm, greșindu-I numai EL E Întocmit de CER la răzbunare. Așa că adresează-te LUI, stai la rînd și află ce a hotărit : te răzbună, adică meriți să fii îndreptățit ori ba? Că nu-i de uitat, toți avem scăpări mai mici ori mai mari și totuși nu sîntem încă împărțiți în buni și răi.

2503.Plătim cu toții în neștire, dispărînd pe NV

  Nedreptatea impusă vieții de cei ce ne tot conduc de veacuri multe. Din ce în ce făcîndu-I tot în ciudă și părăsiți plătim cu toții în neștire, dispărînd pe NV. Marionete în mîini desfrînate, imorale, inculte și urîte, cu rezultate ioc bune, ci înfrîngerea vieții. Că nu toți îs papagali în bîlciul micimanilor chivernisiți și manevrați de ațe în neștire.
  O fi, dar nu prea-s la interval zăriți, ci înfricoșați și lași, păgubași de viață și izbîndă. În așa nefericită existență fără EL și noi îndreptați cum trebuie, ci delăsați.
  E de întîmpinat viața cu încîntare și nerăbdare, orece teamă că n-o știm, o aflăm. Și nu mereu pregătiți, că sîntem la o răscruce care se tot lungește nedreaptă și hîdă. Devenind prea obositor de nu găsit calea de urmat, ce ne-o dorește CER-ul. Și noi o bîjbîim de secole multe, orbi de fărădelege, rele și urîte toate nedreptățile. Posibili și imposibile ce le debităm mereu, fudui nevoie mare de așa eșec tîmp. Oare pînă cînd?

2502.Bineînțeles nu toți acceptăm Astă conducere

  Cînd ajungem la liman și nu-i găsim continuarea dorită acțiunii, ne resemnăm ori apelăm la EL. Fiecare cum îl duce felul de a fi și cu rezultatele pe măsura potrivită nu de noi ci de SUS. Totu-i programare, dar bineînțeles nu toți acceptăm Astă conducere, ci ne burzuluim. În neștire și cu nedreptatea în frunte, nu ne mai găsim cadența.
  Și părăsiți plătim și poate părăsim lumea viilor dezamăgiți, înăcriți și mai grăbiți ca după programarea CER-ului. În loc să fim netemători, îndrăgostiți de libertate și împotrivindu-ne nedreptății. Ne dedăm după  mărunte nimicuri ce ne  dezbină firescul și ființa dispare în neantul lumescului întunecat de veacuri. Tot spre moarte orientat și spre viață mai deloc.
  Că nu-L știm pe EL și de EL nici nu ne pasă, ci de necuratul mort vechi. Ce-l puțuim pe toate fețele doar o da lapte și miere, dar de unde un țapăn străvechi mort, să-n vie?  Doar minciuna e vie și mișună din gură-n gură între netrebnici și-nbrobodiții lor.