2503.Plătim cu toții în neștire, dispărînd pe NV

  Nedreptatea impusă vieții de cei ce ne tot conduc de veacuri multe. Din ce în ce făcîndu-I tot în ciudă și părăsiți plătim cu toții în neștire, dispărînd pe NV. Marionete în mîini desfrînate, imorale, inculte și urîte, cu rezultate ioc bune, ci înfrîngerea vieții. Că nu toți îs papagali în bîlciul micimanilor chivernisiți și manevrați de ațe în neștire.
  O fi, dar nu prea-s la interval zăriți, ci înfricoșați și lași, păgubași de viață și izbîndă. În așa nefericită existență fără EL și noi îndreptați cum trebuie, ci delăsați.
  E de întîmpinat viața cu încîntare și nerăbdare, orece teamă că n-o știm, o aflăm. Și nu mereu pregătiți, că sîntem la o răscruce care se tot lungește nedreaptă și hîdă. Devenind prea obositor de nu găsit calea de urmat, ce ne-o dorește CER-ul. Și noi o bîjbîim de secole multe, orbi de fărădelege, rele și urîte toate nedreptățile. Posibili și imposibile ce le debităm mereu, fudui nevoie mare de așa eșec tîmp. Oare pînă cînd?

1877.Părăsiți în desnădejdii și dispariții premature

   De asta vă tot zic veniți-vă în fire oameni ai  Pămîntului actual, schimbați-vă. Uitați nedreptele vieți ce le tot perpetuați de veacuri multe, sătui de rele utîte firii. Părăsiți cu familii cu tot, în desnădejdii și dispariții premature. Fiți mai simțiți în fața SA și a lumii, ca să nu mai aveți atîtea de tras fără încetare. Să vă ajungă fundătura unde de timp îndelungat o tot colcăiți în necazuri nesfîrșite.
   Revenirea se vede că-I va aparține tot LUI, c-o trăsătură specifică, dar în timp. O vom afla cum trebuie, cînd trebuie, e de știut cîte ceva acuma, ca o atenționare, în definitiv. Ne vom împlini cu natura și Pămîntul odată, cunoscînd transformarea în noii parametri. Nemeritați acuma, că trebuie îndreptarea corectă între oameni, cît mai corectă. Și desăvîrșită, fermă și clară.
   Atîta fiecare va fi bătucit înspre ce are de făcut, spre aflarea căii unice pentru fiecare. Spre schimbarea cerută SUS, altfel nu vom mai trece mai departe. Un timp ne vom poticni unii, alții poate din prima vor izbuti trecerea. Obstacolul sîntem noi înșine, firea nedreaptă, superficiala neputință, ce trebuie strunită. Convinși că altă cale nu-i, în timp trebuie să străbatem schimbarea cum o fi, musai.
   Atîta vom fi siliți că vom fi puși și cu foarte amănunțită înaintare și încăpăținare bună să ne aflăm calea. De mult tare azvîrlită în uitarea hîdă și acuma revizuită ca nouă, multora necunoscută, dar e a lor dintotdeauna.