2501.A ieși din el și a se ridica deasupra tuturora

  Confruntăm fără să vrem omul cu realizările ori nerealizările lui. Nu sîntem mereu corecți, mai ales atunci cînd respectivul e și cu metehne. Cu lipsuri și calități, dar capabil de a ieși din el și a se ridica deasupra tuturora. Prin realizări deosebite, ce ne ridică și pe noi normalii incapabili de străluciri. Ci rămînem cum am fost dintotdeauna cumsecade în limitele omenescului firesc și atît.
  Ne mai avîntăm în necunoscut, pentru unii cu reușite, nu pentru toți la fel. Și ne limităm la cît putem, de regulă foarte puțin din cît ne-am propus inițial. Chiar ne semnificativ față de proiectul inițial, semi învinși, tot căutăm mai departe altceva. Să ne ajute în împliniri mai elaborate, care le stăpînim mai corespunzător. Mai cu atenție construite, din aproape în aproape, evitînd avîntări nerealizabile.
  Nu există o delimitare precisă între diferitele activități umane, pentru unii într-un fel recepționate. Pricepute, de alții în altele, fiecare categorisîndu-le cum se pricepe. Mai sînt de făcut pași în cunoașterea crespunzătoare a omului cu feluritele lui moduri de exprimare, gîndire și acționare în general.

2500.Abținerea de la rele și urîte, înfruntîndu-le

   Ne opunem mizeriilor înconjurătoare, mai cu deosebire cele omenești, de care ținem. Stricînd și naturii fața și sensul, prin felul nostru nedrept de a exista între noi și-n fața LUI. Opunerea-i, prin abținere de la rele și urîte, izolîndu-ne de fărădelegea lumii. Și prin curajul de a înfrunta cît putem realitatea hîdă a lumescului ce ne tot agresează.
  Și prin bună dispoziție, neimplicare, haz de necaz în ultimă instanță. Combătînd în viața noastră familială și de societate, micimea și nefirescul existenței nedrepte LUI și nouă. Nu descurcîndu-ne, ci cu spirit drept, corect, cu bun-simț între oameni. Contrînd șmecheria, delăsarea, imoralitatea și iresponsabilitatea nefirească omului de alăturea.
  Bucurîndu-ne de bucuria altora, cu adevărat, consolidînd-o și buni să fim, lăsînd răutatea și urîtele purtări pentru totdeauna. Schimbați în noi și lîngă noi să fim cum ne dorește EL și să-L aflăm cît putem mai bine.

2499.Cea mai mare dezamăgire e de ordin spiritual

  Ne străduim a înțelege viața, uneori complicîndu-ne-o, în căutări continui. Chiar și cu mari nevoi ne luptăm ca să ne fericim oarecum în timp, ce nu ni-i mereu aliat. Și cea mai mare dezamăgire e de ordin spiritual, e suma tuturor trăirilor și-i grav. Că nu o pricepem în așa nedreptate ni-i ascuns esențialul existenței conlucrarea pe față cu EL. Ceea ce nu-i deloc pusă la punct ci dosită de netrebnicii lumii.
  Mai mult nici pentru ei însăși căpoșii nedreptăților nu se pricep a fi cum trebuie în fața SA. Și prin ricoșeu, nici cum ar vrea înaintea noastră, ratîndu-și singuri ei viața. Înstrăinați de EL, părăsiți plătim cu toții că nu-L cunoaștem cît mai bine cu putință. În primul rînd revenind la îndreptarea între oameni, trebuie să ne dezvățăm a tot da vina pe alții.
  Și mai ales pe închipuiri, ce-i o trăsnaie veche, să nu ne mai luăm de rău și urît ci numai de bine și să-l înfăptuim prin vorbe și acțiuni. Trezindu-ne la realitatea LUI și s-o respectăm întocmai. Nu-i nevoie de credință în EL de nu puteți, fiți oameni drepți și corecți între ceilalți.

2498.Tare dornic de afirmare, care-i deosebită

  Oamenii simpli, din popor își chivernisește viața, complicîndu-și-o. Nu pricepe multe și caută prin diverse tertipuri de ordine aparentă și curățenie cît mai îngrijită. Să se organizeze, disciplineze și cîte și mai cîte le trec prin capul cam primitiv. Dar tare dornic de afirmarea care li se pare deosebită, stridentul potolit, cumintele împodobit. Cîte trăsnăi folclorice, îmbîrligături cam și naturale umane.
  În schimb omul educat e izbitor de simplu în ceea ce dorește în preajma sa, nimic complicat și aranjat. Ci chiar dezordine „bine pusă la punct”, că știe să se descurce de minune în ea. La fel complicatul om cu carte în gîndire, e distrugător de răzgîiat în distracții. Și pozne ca un copil needucat, imoralitatea dusă cu nerușinarea hăt în disperare.
  Din contra țăranul, muncitorul și oricare de la baza societății e cuminte în excese. Și cînd se distrează nu știe cum, e legat de natură și cumințenia ei, stîngaci în nebunii. Și foarte riguros la locul de muncă ca și în orice activitate, chiar și-n relaxare. E tot obositor de încordat, scrupulos pînă la esență și preocupat în amănunte fără importanță.

2497.Nimica nu există și nu ar exista fără EL

  La cei simpli, oamenii de jos, necredința e explicabilă, dar la cei cu carte, nu. Că ei au destule cunoștințe ce nu se leagă fără a-L ști măcar cît de cît. Că nimica nu ar fi existat și nu există fără EL și știți bine asta și nu de acuma ci de secole. Ori vă îndoiți? Puneți mîna și studiați literatura, ce nu-și explică lumea științelor atîtea și atîtea.
  Neclarități, teorii ce-s în aer, nu se leagă mai nimica, fără Un Ceva, Inexplicabil. Vă e frică să-L numiți, așa de nedrepți sînteți în fața LUI și a nostră, neputincioși. EL E Părintele Suprem și simțiți asta dar nu vă hotărîți o dată să fiți, voi înșivă. Responsabili în fața LUI și a noastră, dîndu-ne un semn că știți a fi oameni adevărați.
  Hazardul creator, așa vă închipuiți, nedrepților, întîmparea l-o creat pe om, natura, Pămîntul. Sistemul solar, galaxiile și Universul Inexplicabil. Forța  imensă a materiei întunecate ce continuă să modeleze cerul. Și noi ne împiedicăm în neputința de a ne defini pe noi și ceea ce ne înconjoară de la mic la mare.

2496.Măcar îs mai cu bun-simț, nu promit atîtea

  Nedreptatea o venit, în religii, cu atîtea inovații, ca oamenii pe pămînt să-și facă de cap. Nedrepți și ordinari, și așa-s, dînd peste cap morala și binele, că vor plăti dincolo. Cînd va fi peste milenii poate, tîmpenii de adormi copii și pentru gură-cască, destui. Celelalte religii măcar îs mai cu bun-simț, nu-ți prea promit marea cu sare. Dar Dumnezeu, nu necuratul lor mort vechi fără nici o trecere în CER.
  Deci EL nu lasă lucrurile de izbeliște și părăsiți nedrepții plătesc, la soroc. Nu le priește neisprăviților, o viață întreagă trag mîța de coadă și numai răutăți și nedreptăți fac. Și la necaz nu se gîndesc, din timp să se îndrepte, nu. Dar EL, Adevăratul Dumnezeu îi are în grijă pe toți oamenii Pămîntului. Și-i dă fiecăruia după cum merită și bine și rău și altele ce li se cade, cînd li se cade.
  Nu le promite verzi și uscate ca nedrepții, cu religiile lor după ureche. Ci adevărul SĂU, aici îi și bine și rău după cum îți așterni în viață. Și neamul cum ți-o pregătit viața, ca tu inițial s-o duci cumsecade. Că se poate să nici n-o începi bine de nu ești vrednic în fața SA și a nostră. Deci numai de EL depindem, restu-s bazaconii.

2495.Ai și plătit și cu scurtarea vieții în necaz dusă

  Ne dăm cu părerea în nedreapta asta tărășenie, că sîntem iertați, că nu ne mai pasă. Abureli pentru prostime, că de fapt se simte că-i o tîmpenie, viața de aici. Aici un nemernic în religie nedreaptă, ai și plătit și cu scurtarea vieții și așa în necazuri dusă. Ce mai credeți că dincolo vă așteaptă cîini cu colaci în coadă?
  Aiureli pentru gură-cască, buni de fraierit cu toții, în neștirea SA adevărată. Îndreptarea-i necesară aici, dincolo e altă treabă, aici mai la îndemînă și-n timp și spațiu mai acceptabil. Că EL se ocupă doar de cei vii de pe Pămînt, se vede că de asta tratați cu necuratul. De mort vechi că el oricum nu are nicăieri vreo putere, măcar aveți speranțe tot deșarte ca și aici, cînd ați trăit cu frica-n sîn și degeaba.
   Plătind în părăsire de cînd vă nașteți, de aveți o familie nedreptă, ducînd o viață tot nedreptă LUI și nouă. Urmînd așa religii strîmbe LUI și nouă și mereu cu frica dată, doar vă veți cuminți. De nu o sfecliți voi și familia voastră, mai mereu datori LUI și niciodată achitați.