Azi la noi e o protipendadă înfumurată, nevolnică, străină de noi, de țara. Ci cu interesele lor mîrșave, o adunătură de șmecheri, trîntori și lași. Neputincioasă fără Dumnezeu, ci cu necuratu, mincinoasă de la un capăt la altul. Pusă pe belele, năpaste, nesințită și de bucluc, de balamuc. De altfel pentru noi e numai nevoia.
Darul SĂU e definitoriu nouă, dar fără participarea nostră la îmbunătățirea lui. Nu-i cum trebuie și se stinge, nu rodește, nu se împlinește grabnic și cu folos deplin. Pe de altă parte, spiritualitatea-i o floare rară, fără muncă disciplinată. Nu se arată, ci nici nu încolțește, moare înainte de a se naște.
Ca să ne împlinim ne ridicăm metereze de ne trecut din partea nedreptății. Realizarea-i împlinirea unor năzuințe prea deosebite ca să le lăsăm terfelite de neisprăviți. Lucizi și înzăoați cutezăm a fi mereu gata de nevoile vremurilor potrivnice mereu. Că numai ceea ce ne dorim cu ardoare se află, restu-i de izbeliște necaz. Deconectați de la problematica zilei și așa nedreptă mereu, consolidînd îndreptarea și aflarea LUI corectă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu