Nu vrem să știm că sîntem la marginea raiului mereu e pretutindeni și noi molipsiți de neputință îL neglijăm. Cheia raiului, EL și noi o combinație de vecii vecilor și totuși neștiută, nu ne-am întîlnit cum trebuie. Ne împiedică supraviețuirea unor instantanee nesemnificative, ce ne bruiază adevărul SĂU cu noi.
Ne scoatem din amintiri plăcute unele ce ne dreg, ne fortifică, oriunde am fi ne întăresc, Oricît de nenorociți am fi, conștienți de netrebnicia noastră că nu-L putem mulțumi cum trebuie. Și cîte și mai cîte în necunoștință de cauză adevărată, dreaptă LUI și nouă. Se mai poate găsi tărie și simți nevoia de a-L aborda cu încredere că vom izbîndi neapărat.
Libertatea oamenilor e decisivă în viața lor, dar oare mai știu cum e să fim liberi în așa nedreptate? Ce ne ține robii ei, neputincioși în a răzbi spre Adevărul SĂU, la îndemînă mereu. Doar să deschidem largi ochii, străpungînd nefirescul nedrept lumii oamenilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu