În nedreptatea asta organizată în societate, conduc canaliile cu ale lor existențe ne complicate. Răutate, prostie, șmecherie, urîțenie, lene și fărădelegea îi conduce. Lucrurile li se par complicate, ca-n povestea leneșului, de pot ușor înșela pe un fraier, bine. De nu, nu-s în stare de nimic bun și util, de frumos nici vorbă. Ci doar netrebnicia li-i viața, visul e să prostească lumea, s-o fenteze, nimic bun în ei nu găsești, rateuri umane.
Cînd le vine rîndul, pier fără urmă parcă nici nu au fost, ne înțelegînd nimic din viața adevărată. Nu a avut nimic lumea de pierdut, niște netrebnici mai puțin, cu ceva poate lumea mai bună.
Unii cu ceva minte dar nu suficientă cîtă și-ar dori nu răzbesc în viață. Și caută să se descurce, să profite de cîte nu li-s pe măsură, dar se adaptează din mersul. De obicei al netrebniciilor, stricîndu-și și acea fărîmă de omenie și lucru bun. Cît puteau și ei limitații cu privirea prea sus, hapsînii pe ne merit și ei plătesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu