Visul spiritului și gîndirii, din EL, ce ne însoțesc viața toată. Visul ce-l simt și înstrăinata viață ce-o ducem, nedrepți și fără EL. Prăpastia, abisul răutăților și urîtelor însușiri ce ni le facem părtașe în viață. Ne depărtează de visul de a-I fi alăturea, cumsecade mai întîi între oamenii Pămîntului. Biletul de liberă trecere spre înalturile SALE, năzuințe ce ni le vrem înapoi.
Dintotdeauna, închistate de așa viață nedemnă ce trăim, blocată, să o deblocăm fiind. Iar liberi la binele începuturilor noastre, copii fiind nu vroim rău nimănui. Dar lipsa adevărului SĂU din viață și educația fără cele trebuincioase vieții. Ne-au îndepărtat de nu se mai întrezărește calea de urmat, adevărată spre ceea ce am fost. Cînd eram cu EL, din EL și acuma străini în așa de ne imaginat prostie omenească.
Facem numai dandanale și urmările nu vrem să le tragem, să le tragă alții. Gîndire de proști cu galoane, îngînfați de așa înverșunată obișnuință nedreaptă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu