Demnitatea de a fi oameni adevărați, întorcînd spatele nedreptății ce I se face LUI și nouă. Prin religii greșite, închinătoare la morți, necurățenia obraznică în acțiune de mult timp. Spurcînd totul în cale, silindu-L să ne părăsească, nedrepți în fața LUI, în desnădejdii. Măcar să avem curajul recunoașterii că-I greșim și să ne cerem iertare, tare și mereu. Pînă vom simți că ni se acceptă demersul.
Și doar după aceia să ne căutăm calea adevărată înspre EL doar și între oameni de omenie. Și să nu-I mai greșim neam de neamul omenesc cît vom mai fi pe Pămînt. Ci cu îndîrjire curați în fața LUI, nespurcați de morții închipuirilor deșarte. De urîțenie și răutate sursă între oameni mereu, neisprăvirea rea.
Știu e tare greu cu așa obraznică religie, e greu de luptat cu nerușinata. Dar ne vom găsi timp berechet la o adică cînd va fi timpul îndreptării. Nimic nu va mai fi lăsat în urmă, urîțenia va fi uitată și prostia fudulă . Pe nelegiuite coclauri ale nedreptății umane în descompunerea rea și urîtă. Părăsită pe veci netrebnicie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu