Ni se dă toată puterea omenească și la îndemînă mai totul despre viață, doar să ne cunoaștem îndatoririle de om. Cumsecade și conștienți de EL măcar. O vreme ce-i doar SUS știută ca durată în timp și spațiu. Cu unele intercalate înștiințări ori ba, atenționări mai dure ori așa scuturări de dezmeticire de se poate. La realitatea de om între oameni și a LUI realitate ne trucată.
Unii se apucă pe căi ce li se par potrivite în cîte religii ce nu-L cuprind cu adevărat. Și o sfeclesc după o vreme de răbdare din partea LUI. Puțini cred, se încumetă doar de EL să fie dependenți, și reușesc în viață, mulțumiți ei și familiile lor. Și de regulă acele familii, în afara celor implicați cu EL, nu-L știu corect.
Bucuria modestă de-o viață, nimeni la o adică, nu-i destul, ci ar dori cît mai mult. Dar nu-L vor a ști și nici cumsecade între oameni să se comporte. Și plătesc părăsiți, cu duiumul nedrepții de mult timp, dispărînd nemulțumiți de viață. Și fără a-i pricepe rostul firesc dat de SUS, nu oricum se nimerește.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu