Anii trec, ne trecem și noi și realizările noastre îs tot trecătoare, numai EL. E veșnic și realizările LUI își urmează un alt ciclu al veșniciei. Ca Pămîntul ce ne ține și ajută-n viață, martor a ceea ce sîntem și vrem a fi, nu prea ne iese. Cu nedreptatea în față nici nu-i cum, nu ne dă EL voie la multe. Ajungem să ne bucurăm de mici nimicuri, dacă altele nu ne mai permitem.
Nu merităm și sîntem opriți, e nevoie măcar de o oarecare încercare de îndreptare. Să ne muncim a fi cum trebuie între oameni și-n fața SA. În prezent doar, trăind cît mai din plin, și trecerea e mai lentă, deplină, mulțumitoare. Modernitatea ne-o adus destule pe cap și bune, dar și o grămadă de nedreptăți. Să le alegem doar pe cele folositoare, ca oameni cu adevărat ne stricați.
Ne dorim o viață de calitate, nu-i dorită cantitate de regulă, cu excepțiile firești. Și de asemenea vom ține la respect materialitatea existenței, chiar de-o admirăm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu