Albastru cerului, nu-I albastrul CER-ului SĂU, Acolo e altă dimensiune. Alte cele, neștiute de pe aicea ci oarecum în aflare de cei în formă spre EL cum trebuie. Nu oricui deschise zări de lumină plin, ci trebuie precădere în căutare de îndreptare. E și caznă uneori, de cați să nu fii cuprins de fiorii nedreptății, curată viață află.
Că nu-L zărim de cer albastru, e o părere, doar, EL și pe aici printre noi, aflîndu-ne cum stăm. De strîmb ori drept în viața dată și ne-ar întinde o mînă de ajutor de am căta-o. Dar în neclaritatea vieții, ușoare zise, e cam greu să-L vedem și pe EL. Deabia ne croim noi calea anapoda, prin stricata asta de penumbră rea, fără a deschide încă ochii.
Că sigur am vedea ceea ce trebuie, de am vrea cu luare-aminte, nu de-a valma. La repezeală ci cu calm și răbdare multă, încet îndreptîndu-ne ținuta în lume. Și aflînd și-n fața SA cum e de stat în vremuri, ce-s ca și noi de schimbăroare. Și nu-i bine ci să ne vedem de lumină, că-i stare de încurățare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu