3965...Simțind asta ca o confirmare pe loc atunci.

  În fața LUI cînd dorim, EL ne așteaptă, a fi cumva într-o preocupare mai de Domne ajută. Se impune să ne regăsim simplu noi înșine, sinceri cu cuvintele noastre. Să-L abordăm pe Dumnezeu, nu-n continu-i rugăminți ci și-n mulțumiri că sîntem. Noi și ai noștri și pentru orice realizare, că fără acordul SĂU n-o reușeam. Fiind nesinceri, mincinoși repetînd texte din religii ce nici nu-L știu corect.
  Deci să nu dăm dovadă de formalism și nesinceritate, ci din suflet, din inimă recunoscîndu-I Mărirea, SLAVA. Fiecare găsindu-și cuvintele potrivite atunci pe loc și de aveți de gînd o relație. Corectă și de lungă durată, cum e și firesc, cereți-I voi să vă ajute la o formulare. Ce vă caracterizează, vă ajută cel mai bine cînd I vă adresați, voi sinceri. Singuri singurei ca să fiți ascultați și să se prindă demersul vostru de EL, nu rateu.
  Superficialitate și lucru de mîntuială, că poate cum și doriți, ori nu vă ascultă. Ne folosind prilejul curajului de a vă adresa LUI, simțind asta pe loc atunci ca o confirmare ori nu de SUS.

3964...Și așa simplă nu știm a o avea.

  Omul simplu, de fapt fiecare în dreptul său sincer, nu-i preocupat decît de o locuință. Hrană și ceva liniște, pace să-și ducă zilele cum se poate în societatea zilei. Dar la EL și noi să ne dorim și comportări domestice, demne de oamenii ce sîntem. Nu alandala și necugetați, neputincioși de bine și dreptate și nici cu EL. Ci-n deriva vremurilor mereu nemulțumiți de viața astfel aleasă de capul nostru.
  S-o avem neînduplecați de cerințele LUI, ci-n virtutea unor alte porniri nedrepte. În părăsire veșnică ne tot aflăm, plătind pe rupte fiecare și toți pe rînd cînd ne vine vremea. Nemulțumiți vreodată de așa trai fără Dumnezeu ci-n fărădelege, nedumerire. Aflîndu-ne mai mereu necugetînd la EL și noi cum trebuie, ci indiferenți ne aflăm pe Pămînt.
  Indiferența asta se tot plătește de multă vreme, lăsîndu-ne cu buzele umflate Neștiind viața chiar și așa simplă n-o știm a o avea.

3963...Nu știu cum și cînd?!.

  Se minte cu nerușinare că-i un fapt istoric cele descrise-n NT, minciuni gogonate. Nu s-au petrecut niciodată nu acum două mii de ani. Și de EL tolerate de atunci, ne mai vrîndu-ne din antichitate oarecum, că de fapt după cinci sute de ani. De la cele mințite așa zise evenimente, apare creștinismul, cînd nimeni nu mai știa mai nimica. Ca și la noi acuma de pe vremea lui Ștefan cel Mare nu se știe bine decît din cronici.
  Ei cronicile acelor vremi nu ne amintesc acest eveniment de nici o culoare. Nici izvoarele romane, nici egiptene, nici evreiești și nici babiloniene, deci născociri. Fudule prostii doar să-L părăsim într-o direcție ce ne dădea voie o vreme. Ce continuă și azi, dar se cam termină bateriile iluziilor și cam și EL ne vrea îndărăt. Bineînțeles cînd va catadicsi cu adevărat ne va înștiința cu vîlvă mare.
  De nu-L vom mai putea contesta, ca și-n vechime fiind pe Pămînt, nu știu cum și cînd?!

3962...Nepricepînd-o mai deloc

  Semnele voinței SALE, și orice-L chezășuiește pe Dumnezeu pe Pămînt ne interesează. Dar trăind nesătui, neputincioși printre minunile SALE mereu, nu le mai vedem, ne-am obișnuit cu ele și mereu altele noi ne tot dorim. Altele complet diferite, săritoare în ochi, ori EL să ne vorbească, e dificil cu așa pretenții, cît de multe-I cerem și nimica de se poate. Să nu-I returnăm, nimica cerut, ce să-L mulțumească, astfel mult nu ne merge și ne lasă în părăsire.
  Trebuie să ne tot frămîntăm noi deștepții, nelegiuiții fără minte să nu mai plătim neputințele de a fi oamenii pe care-I vrea. Și pînă nu ne îndreptăm cu realizări bune, ce încă nu demonstrăm și așa nemulțumiți. Tot plecăm de pe Pămînt în neștire de a fi oameni cum numai visăm, fiindu-ne imposibil. Din vina noastră needucați, netrebnici și șmecheriți în nelegiuiri nu putem fi mulțumiți!
  Trebuie îndreptarea strașnic zisă nouă, altfel trăim viața degeaba, nepricepînd-o mai deloc.

3961...Numai prin prisma legii SALE.

  Să ne îndreptăm toată atenția în a avea societăți deocamdată puternice. Tari în fața neputințelor de tot felul ce le tot moștenim de veacuri. Deci să ne moralizăm să ne îmbunăm între oameni și-n natură, cumsecade, firești în fața SA. Deci cu strășnicie îndreptarea cum ni se cere în societatea îngrădită. Semeață în impuneri demne, ferme dar cu respectarea LUI, pentru a nu fi tiranice, necuviincioase.
  Abuzurile de orice fel numai înspre ceea ce-i omenește firesc, nu-n dauna omului. Oricare ar fi acel ins, trebuie respectat și el în fața LUI, ca și întreaga nație a statului respectiv. Închinătoare la Dumnezeu, Împăratul CER-urilor, ca să putem fi oameni demni de respectul. Naturii și a tot ce ni-i în drept a avea și fi omenește posibil înspre aflări cutezătoare.
  Deci putere absolută care corupe absolut să fie numai prin prisma legii SALE, oriunde pe Pămînt. În fine nu statul în locul Divinității, nu deci nelimitat!

3960...Și finalizarea neputincioasă.

  În tărășenia de NT ni se sugerează să credem fără a cerceta, știți de ce? Pentru că nu-i ce cerceta, e nimica fudulia întruchipată în neant, prostia minciunii. Răzgîiată pentru toții gură-cască dispuși a fi prostiți ziua în amiaza mare. Că-s chiori de-a binelea în așa lume dată să fim deștepți nu proști de dăm în gropile propriei neputințe.
  De a-L urma pe Singurul Dumnezeu, Unicul din CER, o vreme ca și azi. Dar în trecutul îndepărtat, ne-am distanțat de EL și EL ne-o tot părăsit. Refugiindu-ne ca lașii în cîte închipuiri netrebnice ce mai sînt și azi, dinozaurii religiilor. Nerușinate, îndărătnice în năzuințe de îndepărtare de cerințele LUI către noi. Și oricînd pasibili de părăsiri în destrămarea nevoi de viață cum trebuie.
  Și finalizarea neputincioasă a unor firi pe moarte negîndită de-i fără încrederea în EL.

3959... Chiar de nu toți consimt nesinceri.

  Nu că-și manifestă supremația față de natură în general, în VT, dar e în realitate. De EL creeat să nu ne comparăm cu nimica din restul creației de pe Pămînt. Sîntem aparte oamenii complet diferiți de orice vietate terestră, fiind cu spirit și gîndire Divină. Nici nu ne putem pricepe pe noi înșine în viața ce-o aflăm continuu mirați.
  Nici nu avem cădere a ști de toate cele, pînă nu ne vom vindeca de neputințele firii. Competitivi în fața SA și-n natura Pămîntului și-ntre noi oamenii, nu oricum ci cum ne cere. În virtutea facultății de continuă înălțare spre un ce nu-l încă știm, răspunzînd prezent! cînd EL ne cheamă. În toate limbile Pămîntului ce ni li-o tot dat să înfiripăm diversitatea necesară cunoașterii, planificate de SUS cîndva.
  Îndeplinind chiar de nu toți consimt nesinceri, dar la o adică fără șovăire cu toții vom fi.