2129.Cam mult să-l știi timpul, fiind un tîrîe-brîu

  Auzi belea de gîndire, de netrebnici, adică să-ți faci viața întreagă de cap. Ca un tăntălău, pe cheltuiala LUI și a nostră cîți om fi în viața acelor neisprăviți. Și-n final, din timp, cam mult e să-l știi timpul, fiind un tîrîe-brîu. Așa gîndesc unii, că-i destul cu ceva timp înainte de a da colțul, să-ți revii ca om. Măi dar multă minte au netrebnicii ăștea și nu de acuma de curînd, ci mai de multișor.
   Nu-i așa oameni ce doriți să fiți cum trebuie, cînd vi se transmite că-i gata cu huzureala. Gata, vă întoarceți la cele trebuincioase, cum vrea EL, adică oameni ca lumea. Și să-L știm colea pe dinafară, fără greș, pe Însuși Vestitul Împărat al CER-ului. Cît ne putem permite, că nu-L vom dibui definitiv niciodată, E fără sfîrșit și început, E Dumnezeu, nu?
   Așa mă gîndeam și eu, ca să nu ne mai încurcăm mult cu lumescul ăsta nedrept LUI și nouă. Și să ne facem timp corect și să ne dezmeticim încetul cît putem fiecare în dreptul nostru. Fără tăgadă, ci cu bun-simț între noi și respectul cuvenit doar LUI, atîta!