2103.Poate necoaptă pînă la o vîrstă înaintată

   Nedrepții se caină tare cînd li se apropie sfîrșitul, nu-s demni, au făcut și au dres. Vrute și nevrute, pe mintea lor, poate cam necoaptă nici la o vîrstă înaintată. Așa-s unii de neobrăzați pînă pier inconștienți, de omenia ce-o puteau afla. Da așa au ratat întîlnitea cu omul ce puteau fi, fiind doar animale. Cu aspect înșelător de om, ori în cel mai bun caz un semi-om, ori semi-animal.
   Și vine clipa morții, nedorită, cum ziceam de nedrepți, cu drepții, conștienți de EL. E altă mîncare de pește, știu din timp, ce li se întîmplă, se pregătesc, au legături cu CER-ul bune. Continuă acea colaborare, începută pe aicea și nu-s probleme. Probleme-s pentru neisprăviții SĂI și ai noștri, ce nu au putut să fie oameni cît au trăit. Ratîndu-și existența, netrebnici și înrăiți, urîte ființe cu chip de om.
   Momentul dispariției, cînd firea lucrurilor se destramă, sufletul pleacă din trup. Își ia spiritul gîndirea acumulată în viață, deci sufletul, inconștient de ce va urma. Înstrăinat, copleșit de răspunderea, iresponsabil cum o fost o viață, acuma scadența.