Și vine clipa morții, nedorită, cum ziceam de nedrepți, cu drepții, conștienți de EL. E altă mîncare de pește, știu din timp, ce li se întîmplă, se pregătesc, au legături cu CER-ul bune. Continuă acea colaborare, începută pe aicea și nu-s probleme. Probleme-s pentru neisprăviții SĂI și ai noștri, ce nu au putut să fie oameni cît au trăit. Ratîndu-și existența, netrebnici și înrăiți, urîte ființe cu chip de om.
Momentul dispariției, cînd firea lucrurilor se destramă, sufletul pleacă din trup. Își ia spiritul gîndirea acumulată în viață, deci sufletul, inconștient de ce va urma. Înstrăinat, copleșit de răspunderea, iresponsabil cum o fost o viață, acuma scadența.
