Ți-i lehamite uneori, tare lehamite, te saturi de irosirea ta neînțeleasă. Crezi și ești limitat, nu înaintezi te împiedici și mereu în opoziție. Și susținere ici și colo, mai bine dar nu poți să-ți vezi de alte trebi, nu ți se dă voie? Asta e și nici îndrumat nu poți simți că ești, în suspendare temporară, pînă cînd? Și cu nu știi dezorientat, cu nimicuri și altele asemenea trece timpul f.greu.
În lume ești și nu ești cu ale tale porniri cale comună cu ceilalți nu-i, ci haihui. Și totuși nu-i așa, dar așa se pare de restul nici nu-i bagi în seamă prea mult. În lumea ta e oarece pace și o liniște tensionată de întrebări prea multe în suspensie. Nu e informația de găsit nicăieri, ceea ce te roade de multă vreme. Poate nu-i vremea, sigur cîndva se va afla de toate pentru toți, de aici și de oriunde.
Inutilitatea și totuși nu-i așa, dar nu mai poți fi sigur, dezamăgit și înfruntat de oriunde. Te cauți a opri o vreme, poate se va găsi și continuarea undeva și să poți fi mai de folos cumva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu