Nu-mi vie a zice, a scrie așa, oricum ar fi despre aghiuță, mi-i silă. E o pată în relatările mele curente și atît să rămîe pentru totdeauna. Nu vreau să mai zic nimica, cu toate că omenire-i tot zice întruna de cînd e ea. Tot nedreaptă și eu nu mai vreau s-o urmez așa, ci voi căuta, limitarea, neînțelegerea. În această temă așa de gravă și atîtă atenție dată de nedrepții LUI și ai noștri, voi încă inconștienți.
Așa să știți că de cîte ori va mai fi vorba oarecum pe undeva o voi ocoli mereu. Pentru mine nu va fi, că-n viitor chiar nu va mai fi nici amintită, vreau și EL așa dorește.
Că-n demersurile SALE, ne duce pe nedrepți cu zăhărelul, ca nevoia să fie și mai cruntă, că nu-L respectăm. Că nu-L știm măcar corect, încurcîndu-ne cu cîte închipuiri încă și azi nerecunoscători tot sîntem. Și-i altă cale de urmat spre îndreptarea, doar că altfel încă am mai merita corecții cu duiumul. Cît de netrebnici și ca vai de noi sîntem în fața LUI și ne rabdă, cu gîndul la îndreptarea ce va fi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu