Banalitatea ne desparte de ceea ce dorim a fi și chiar reușim în bună parte. Într-un domeniu nu ca-n viață, ci legat de aptitudini ce ne definesc mai altfel. Și a căror înălțare ne scoate din anonimatul firesc nouă, pe care ceilalți nu-l știu. Și-i bine de se poate să nu-l scornim măcar o vreme. Comportîndu-ne cel puțin un timp departe și cu ale noastre trăiri de știut, doar de-s ceva ce merită știut și de alții.
De nu, nu și pace, asta-i vrerea de ne înțeles mereu în lume, dar e mai bine. Decît un rateu răsunător, mai bine o izbîndă neștiută, de nu merităm noi și ceilalți. Pînă se va considera de resorturi ce nu țin de noi și atunci e altă treabă, mai corectă. Sinceritatea I se potrivește doar în fața LUI cînd consideri că te afli. De fapt mereu, dar asta-i altă treabă deocamdată neștiutori de multe încă.
Să nu ne vedem de ale noastre nici cu urechile astupate și ochii închiși. Ci competenți de putem în ton cu lumea să fim știindu-ne interesul bun cît mai firesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu