Puterea nelimitată, perfecțiunea în dauna binelui și a libertății fiecăruia cum și-o dorește. Ne îngrădită, ci convenită cu bun-simț, întrajutorare și cumințenia omenească, firească. Deci nu tirania, intoleranța, îndărătnicia rea, urîtă între oameni de omenie. Și-n fața LUI, ce ne dorește îndreptarea, corectitudinea între oameni cumsecade.
Cu frica LUI Dumnezeu mereu cu binele în față, utilul și frumosul de se poate. Că frumusețea-i de sine stătătoare, condiționată de însușiri măiestre, desăvîrșiri. În cîte le căutăm și ni le dorim alese, demne de oamenii ce vrem să fim. Că-i destul de greu și anevoios drumul binelui de făcut între oameni, fiecare cu a lui. Înțelegere limitată de cîte învățăminți și tare lăuntrice și de ne priceput de toți.
Că-i cu greu de intrat în voia fiecăruia, chiar cum vrea fiecare, nu sîntem la fel. Ci diferiți și chiar înăcriți în cîte îmbîcsite firi, de ne înțeles de fiecare cum e. Pînă ne vom da la calea ce ne-o tot dorește EL între noi toți cîți om fi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu