3035.Stăpînii lumii și nu sîntem de cît marionete

  Că ne cutremurăm uneori în fața ororilor de tot felul, dar minte tot nu avem destulă. Ne limităm a ne considera stăpînii lumii și nu sîntem decît niște marionete. În mîna SA de fier, ce ne face programul ce-l urmăm, dar habar nu avem de aceasta. Inconștienți ni-O dorit de multă vreme și așa încă sîntem, fără EL în orizontul de așteptare.
  Și nedemni de a fi oameni cum trebuie încă o vreme, de anumite împliniri în curs. Mai mult inconștienți le derulăm, de mama focului, ne dăm rotunzi și nu știm o iotă. Legătura cu EL n-o ținut și ne fofilăm într-o lume însăilată pe nedreptatea programată oarecum. Se putea mai bine, dar dacă nu-i, nu-i de unde, nu se mai poate, nici Dumnezeu nu prea mai cere, asta e.
  Atîta putem, bine rău timpul trece, noi cum ne cum, ne îndreptăm spre ce trebuie. Inconștienți marea majoritate și fuduli, dar nu ar fi trebui să fim, dar dacă altă cale nu-i. Neputința ne conduce încă pînă în pînzele albe oare?