Că nu gîndim cînd le avem de tras cu toții, e firesc îI sîntem supuși de vrem ori nu. Dureros e că nu pricepem defel ce și cum, atîta-I de dificil și de ne găsit cum trebuie. După noi, că altele or fi cerințele ce ne depășesc, o fi dar de ce se încurcă cu noi? Așa limitați în toate cele ce-s aici firești și nefirești LUI, de ce? Nu-I sîntem pe măsură, nici nu-L respectăm îndeajuns, îL negăm.
Și pe noi în legătură cu EL firesc cît se poate, de regulă nu știm mai nimica ce trebuie. Claritatea ne lipsește în relațiile cu EL și noi, îmbîcsiți de trufia neputinței adevărului nostru și al LUI. Îngemănate și ne cunoscută-i și una și alta din varii motive ne dorite a se afla corect. Că-n sinea noastră fiecare-i ascuns, obscur, dar prezentîndu-ne deschiși între oameni.
Cumsecade ne umbrind bunele relații cu adevărat umane ce trebuiesc menținute. Și față de EL, chiar de-I ascuns nouă, toleranți, că și EL nouă ne tolerează multe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu