3078.Ni se deschid, în împrejurări, uși doar să intrăm

  Auzi toleranța e o prostie, nu e adevărat, deloc, ci-i nevoie de ea între oameni cumsecade. În alte părți e de văzut cum e de adaptat și în ce context. Și de edificat între oameni cum trebuie, e dificil și greu de aflat pentru fiecare în parte ce și cum. Influența de SUS prin spiritul fiecăruia, ca-i în continuă oarecum schimbare. Ce depinde și de noi înșine, dar și de multe altele, ce nu mereu le știm.
  Nu mereu ni se dă voie, ori avem deschiderea necesară, cum trebuie. Cînd e timpul cunoașterilor, e altă treabă, ne mai dezmeticim cîte un pic, nesiguri pășim. În aflări noi și vechi, dar sub o nouă interpretare, mai aproape de o realitate. Ce ni se întredeschide, cîte un pic, să nu obosim, ci încetul, cum putem fiecare pricepe. Și cu păreri de rău, că nu-i totul roz și după puterile noastre limitate, de suficiente încăpăținări.
  Și nu numai, sîntem programați, dirijați, înștiințați, condiționați de foarte mulți factori. Ce ne au la mînă, dar și altele ce-s de noi de făcut cum trebuie, în diferite împrejurări. Mai mult ori mai puțin știute, poate chiar ni se deschid uși, doar să intrăm.

3077.Să fim reținuți și cu duhul blîndeții prin lume

  Nedreptatea e o închipuire în folosul neputincioșilor de toate felurile. Inumani și fără EL, incapabili să-I facă față cerințelor SALE, date nouă încă din vechime. Și reînnoite nu de mult, dorințele SALE-s mai domoale și căutînd îmbunătățirea noastră. Ne mai fiind așa radicali și duri în rele și urîte fapte și vorbe, moralizați și cu binele în față mai mereu.
  Omenește că doar oameni sîntem, nu alte creaturi răzlețe, fără minte și spirit Divin. Sîntem nu ai naturii înfăptuiri darnice în egoism, ură și închipuiri rele, ci cu luare aminte. Făpturi ce-I semănăm și ca atare să fim reținuți și cu duhul blîndeții prin lume oriunde. Nu șarlatani ce ne îmbătăm cu propriile vorbe și fapte reprobabile.
  Fără legături cu realitatea ce de bine de rău e raportată LUI și-i cîntărită, nu lăsată din Mînă. Deci nu-i anapoda, ci cu socoteală drămuită și cu consecințe de asemenea știute dinainte în CER.

3076.Doar vise de mai bine în umbra urii și a invidiei

  Ne căutăm înaintarea cu orice preț în cunoașterea științifică singură, fără a avea atingere spirituală. Ni-i simplu, credem, dar fără aportul spiritualității nimic în univers nu mișcă, de ce facem excepție? Noi pămîntenii, ne credem mai deștepți în fața LUI, de fapt nici nu-L considerăm în cele mai multe cazuri. Cu adevărat Cine E EL, ascunzîndu-L în minciuni și nelegiuiri față de noi înșine și restul de pe aici.
  Nu vedem că tot plătim polițe, ne asigurării în fața SA, cumsecade să-I fim și-ntre noi de asemeni. Polițe scump evaluate de SUS, nedrepților și înrăiților din lumea oamenilor fără EL. Și nici acuma nu-s conștienți de asta majoritatea dintre noi, urmînd neputința de a fi oameni cu adevărat. Ci marionetele jocurilor murdare de sus pînă jos, complăcîndu-ne în nimicuri și ridicolul farselor umane.
  Suflete strîmbe, fără pic de bunătate, ci doar vise de mai bine mereu în umbra urii. Și a invidiei, ce înlocuiesc clar și ferm omenescul firesc nouă, dîndu-ne de gol. Că nu sîntem încă pe calea ce ne-o tot dorește încă EL, dezamăgit strașnic de noi.

3075.Neinstruiți suficient, tînjim spre binele fiecăruia

  În banalitate și obișnuitul firesc, nedemn în cele mai multe cazuri, de azi pe mîine. O tîrîim viața, nu ne rupem de nedreptatea, neputincioasă ce ne inhibă viața. Blocați în așa trai finit, cu spiritul și gîndirea ne pusă în valoare, măcar de L-am ști corect. Liniștiți am dormi și încet se poate schimba și restul. Calm constatînd îndreptarea ce-o aflăm din mersul vieții altfel.
  Că EL ne îndrumă de-L primim în viața noastră corect, prin ușa din față, cum E și firesc. Dositul de nedreptate, împăcat cu-n fel de a fi străin nouă, EL ne vrea îndreptați. Și recunoscători ca și cînd nimic în atîta amar de vreme nu s-o petrecut. Să ne reluăm rupta legătură veche, foarte veche, croind-o pe noi porniri lăuntrice. Curioase și de consens într-o schimbare demnă de oamenii în devenire ce vom fi.
  În prezent vicioși și nedemni, nedrepți, imorali, înrăiși și cu ură, ne dorim uneori. Cu jind îndreptarea, apreciind cel mai bine ceea ce nu putem încă fi. neputința. Ne domină neinstruiți suficient, tînjim spre binele fiecăruia cum putem însă.

3074.Dumiriți de marea prostie ce-o tot înduram

  Sîntem uneori în viață constrînși a constata deosebirea flagrantă dintre bine și rău. Și s-o învățăm drastic în ființa noastră, să nu ne mai atingem în veci. Adică cît trăim noi și urmașii urmașilor noștri, de rău nici să nu pomenim. Ci să ne vedem de drumul nostru scund și împovărat de treburile vieții cumsecade. Încă atît cît o mai dura această nedreaptă lume, ce nu-L știe pînă la o adică.
  Cînd se va împlini ne știutul și altă viață, demnă și adevărată vom afla în timp. De dezmeticire și îmbunătățire a noastră a tuturora, cum nu am visat așa. Niciodată cu EL, ci nedreptatea-și făcea strașnice socoteli fudule pe minciuni. Străine de EL și noi, dar se-ntoarte roata vieții și Pămîntul își va reveni cu noi odată. Înspre cutremurătoarea dezmeticire în bine și util, dar și frumosul
  Cu EL alăturea, aflîndu-L dumiriți de marea prostie ci-o tot înduram și s-a sfîrșit. Cu ea netrebnicia în veci să n-o mai urmăm și înfăptui, ci cu adevărul și Dreptatea. SA și a noastră de știut cumsecade și întocmai de îndeplinit cum se cuvine.

3073.Știm mai bine cum ni se va da voie, după aptitudini

   Oricine în timp se încurcă în lumesc, cu lumescul defilînd în front nedrept. Și-și asumă îndreptarea ce-o va face, de-și dă seama, ori e îndrumat, atenționat, scuturat de EL. Și se și prinde, că de nu și continuă tot așa în neștire, e de rău, putînd rata viața. Finalul poate fi nefavorabil și grăbit, urgentat, pe ne gîndite să vie neînțelegînd nimic din viață.
  Irosită degeaba și-n contra dorințelor SALE, asumare ce se plătește greu. La o adică nici nu ne dăm seama, în așa lume fără de EL și nedreaptă. În fața LUI nu ne putem fofila, jucînd la două capete, ori mințind realitatea și pe noi. SUS totu-i consemnat ferm și clar și scadența e drastică, ținînd cont doar de îndreptare. De-i la timp și la fel de fermă și clară cum ne-o dorește EL nouă.
  Deci conformîndu-ne dorințelor SALE, vizavi de noi și putînd să ne îndreptăm. Altă viață noi și familia noastră vom desfășura, Cunoscîndu-L, cum nu știam. Dar dorind să-L știm mai bine cum ni se va da voie, după aptitudini și altele doar de CER știute.

3072.Forțelor negative, dar îs după un consemn totuși

  Căutăm afirmarea continuu cît sîntem pe Pămînt vii, lupta și munca pentru realizări deosebite. Bune și utile de nu și frumoase, desăvîrșite ce ne ridică între ceilalți, dar nu-i destul. Sîntem la cheremul altor influențe exterioare nouă ce ne domină, de vrem ori nu. Fac cu noi încet, încet ce vor, în condițiile că nu-L știm bine și nu-L urmăm corect.
  Chiar și așa sînt destule încercări de trecut, dar îs mai domoale, supuse LUI, totuși. Sub umbrela SA, ni-i mai ușoară viața, de nu în bătaia potrivnicilor ce ne înconjoară. Nu-i chip bine de trăit, ci eșuăm lesne, ratîndu-ne viața, degeaba încercare. Depinzînd și de noi înșine de ne știm a orienta și îndrumarea contează să nu ne greșim calea.
  Forțele potrivnice vieții în general și a omenirii în particular, îs denumite în popor în fel și chip. Diavoli, draci, necurați(îi greșit că necurați-s morții noștri și ai naturii), se poate să nu fie chiar corecte. Metodele lor, forțelor negative, dar îs după un consemn totuși de SUS.

3071.Plătite peșin de toți și de cei ce nu par a fi deloc

  Sîntem foarte nestatornici, influențabili, îndîrjiți în neputințe prostești chiar unele. De nu-L știm corect să căutăm schimbarea bună durabilă, adevărată. Devenind demni aI SĂI creați pe Pămînt, unici în felul nostru și cu un viitor în aflare. Schimbarea ne va însoți vreme îndelungată, răbdători și cu voie bună, vom ști.
  Fiind de asemenea o vreme sortiți cernerii și aflării căi de urmat și ocolișurile. Dîmburile, cu aspre povîrnișuri, pieptiș de îndrumat, cocoțarea fiind nedreaptă. Va fi sancționată, singuri căutîndu-ne drumul, cărarea, bătătorită ori ba, afla-vom de ea. Vinile plătite peșin de absolut toți vinovații, ce poate nu par, dar sînt, ei știu.
  De asemenea înălțătoarele culmi ce ni le construim și altora de folos, pot fi unicate. În viață neordonată și ne curată bec, ci cu destule ferfeniță trebuințe demne. Așa sîntem de cînd lumea și cu plusuri și cu scăderi, doar să fim cu frică de EL, Adevăratul, contează.

3070.Pînă se va găta schimbarea cu bune cu rele

  Convingerile, credințele nu se pot pierde, vinde ori schimba de azi pe mîine. Cînd E și EL cel ce-L știi cît de cît, dar suficient ca să nu mai dai îndărăt. Știi ce vrei, chiar de te consideri nedreptățit o vreme, sigur cînd va fi timpul. Altă făină se va măcina pe Pămînt și tu de asemenea îndreptățit ca și ceilalți cu tine. Nu vei mai avea neplăceri, ci împliniri ca toată lumea.
  Nu va fi floare la ureche, dar totuși, se va cunoaște imediat vechiul de nou. Greșeala de corectitudine, răul de bine și tot așa pînă la desăvîrșirea necesară. Nu chiar peste noapte, dar într-o vreme de transformări vivace se va putea. A ne înlocuim felul trist de acuma, cu altul de o spiritualitate înălțătoare mereu. Spre un CE, ce-L vom construi împreună cu EL aici pe Pămînt, cînd va dori și cum.
  De dăm înapoi, nu mai sîntem noi înșine, ci altul poate, așa că oricum de tot sîntem așa. C-o vrut EL, așa să fim cît va fi nevoie tot așa cu bune cu rele pînă se va găta. Ce-i de făcut să fie făcut cît mai cum trebuie cu putință, nu?!

3069.Și-n relațiile cu EL vrem să ne impunem

  Realizările coexistă cu binele, utilul și frumosul în viață, dar nu același lucru despre politică. Ea nu-i obligatorie să poată coopera cu faptele și vorbele acătării. De regulă politica ne dezamăgește, fiind străină de dreptate și bun-simț. De-i făcută pe picior, că de nu, ci cumsecade și așa trebuie să fie oamenii cei mai cei. Drepți și adevărați sînt de pot corespunzători de a conduce societatea, altfel nu.
  De regulă spiritele înalte se feresc de acțiuni drastice, doar de-s impuse de SUS. Perfect justificate și de înțeles mereu, cu EL în conlucrarea așa de dorită la o adică. Mai e cale de aflări reciproce și mai vorbim cum e de făcut cu adevărat. Cînd va fi acel timp, că-n realitate toți sîntem interesați, mari ori mici, de EL și noi. Că altă cale de mijloc vom găsi, se va ști atunci ce și cum și de cînd.
  Că lesne și-n relațiile cu EL vrem să ne impunem, e de gîndit cum e de făcut. Că nu-i o treabă ușoară ci ne trebuie timp și aflarea căi de urmat oricînd cea mai corectă. Și sigur ne vom înțelege atunci cumscade de vom vrea omenește și cu EL să fi.

3068.Găsim tăria la timp de îndreptare și așa rămînem

  Omul corespunzător realizatorului din el, nu-i diferit de măreț și demn ci-l edifică. Omenescul ne trebuie firesc să devie fiecăruia de-i mic ori mare, cumsecădenia. Că-n frunte spirite josnice nu pot fi, de cît în așa nedreptate ca azi și de cînd lumea. Cu excepțiile de rigoare cunoscute ori ba, pe drept nu pot ține mai deloc. Decît doar cu acordul SĂU limitat la punctate urmări în lume date.
  Ci de regulă geniul răzbătător cu dreptatea alăturea în legea dată de cînd lumea. Să ne guvernăm corect știindu-L bine, moralizați și-n bine între noi conviețuind. Nu-n bătaia de joc a omeniei ci-n căutarea ei mereu firesc de bine și respect. Chiar de ne erodăm o vreme în necunoscute teme, cam necorespunzătoare firii. Găsim tăria la timp de îndreptare și așa rămînem cît mai sîntem de neclitit în bine.
  Deci ne desprindem de rău și urît o dată pentru totdeauna, găsindu-ne calea demnă. Dreaptă, acătării, omenești, ce poate o vreme nu am deosebit-o corect.

3067.Ideile libere nu compromit omul, cu năzuințe...

  Credința în EL nu are nevoie să fie scuzată și-I trebuie urmat cu tărie îndemnul. De a deveni noi, oameni cumsecade în urma SA, cum ne dorește mereu să-I fim. Și-ntre ceilalți văzîndu-ne de ceea ce trebuie cum trebuie, cu bine și bun-simț. Dreptatea urmînd-o cum ne tot dorește EL de multă vreme între oameni adevărați, demni.
  De creația SA pe Pămînt, mereu înspre ceea ce trebuie cunoscut în continuare. Ideile libere nu compromit omul și ne ușurează spiritul și gîndirea spre năzuințe comune. Chiar luptînd înspre prefaceri corespunzătoare umanității știind de EL corect. Că-n frunte e preocuparea către EL și pe urmă ale noastre celelalte, de-i  loc. Și este că EL ne înlesnește cunoașterea desăvîrșită a ce ne trebuie în bine.
  Fără frici neștiute, bănuite doar, ci-n siguranța SA ce ne-o degajă nouă a o avea. Mereu cumsecade între oamenii Pămîntului de oriunde cum dorește EL și noi. O conlucrarea spornică și benefică cum ne dorim și încă nu e în nedreapta lume.

3066.O liniște tensionată de întrebări fără răspunsuri

  Ți-i lehamite uneori, tare lehamite, te saturi de irosirea ta neînțeleasă. Crezi și ești limitat, nu înaintezi te împiedici și mereu în opoziție. Și susținere ici și colo, mai bine dar nu poți să-ți vezi de alte trebi, nu ți se dă voie? Asta e și nici îndrumat nu poți simți că ești, în suspendare temporară, pînă cînd? Și cu nu știi dezorientat, cu nimicuri și altele asemenea trece timpul f.greu.
  În lume ești și nu ești cu ale tale porniri cale comună cu ceilalți nu-i, ci haihui. Și totuși nu-i așa, dar așa se pare de restul nici nu-i bagi în seamă prea mult. În lumea ta e oarece pace și o liniște tensionată de întrebări prea multe în suspensie. Nu e informația de găsit nicăieri, ceea ce te roade de multă vreme. Poate nu-i vremea, sigur  cîndva se va afla de toate pentru toți, de aici și de oriunde.
  Inutilitatea și totuși nu-i așa, dar nu mai poți fi sigur, dezamăgit și înfruntat de oriunde. Te cauți a opri o vreme, poate se va găsi și continuarea undeva și să poți fi mai de folos cumva.

3065.Retragerea în culise de unde se vede totul altfel

  Sînt profesii ce ușor lunecă-n derizoriul, lumescul, neseriozitatea paște multe practici. Ce din ne cunoașterea firii noastre corecte în cutare și cutare situație. De regulă cu frică ne apucăm de ceva ce ni se potrivește, dar posibil și delăsători să fim. Ceea ce nu-i de dorit în orice domeniu ne croim viața, destinul, conlucrînd la desăvîrșirea. Noastră întocmai cum ni-i dat, cu munca ce ne consacră în societate.
  Lupta pentru a fi cum trebuie e mereu în actualitate cît sîntem și așa dorim mereu. Pentru a ne simți realizați, împliniți, să nu facem umbră degeaba Pămîntului. Și la o adică, oricînd să fim cu bine și corect etichetați, mulțumind pe cît mai mulți posibil, inclusiv pe noi înșine. Încercările ne întăresc și să nu dăm bir cu fugiții la diversele deraieri la care ne supune viața.
  Chiar de sîntem în inima nedreptății și-o putem schimba, uneori mai bine căutăm marginea. Retragerea în culise de unde altfel se vede totul și mai bine de acționat pentru îndreptarea. Răului, urîtului și neputinței de a fi cum trebuie în final reușind și cu ceilalți.

3064.Datul ne califică și descalifică cînd și cum vrea

  Uneori viața ne croiește chemări ne conforme dorințelor noastre intime. Dîndu-ne înlesniri, talent chiar în cîte alte domenii, ce vrînd ne vrînd, de dragul realizării. Fără cusur, ce-o simțim crescînd în noi, ne dăm acesteia pe de-a-ntregul, la o adică. Confirmînd și-n lume talentul ce ne frămîntă, construcția ce lumea o așteaptă. În desăvîrșirea ce-o pricepem astfel, în fața altora indeciși.
  Și netalentați suficient, ție ieșindu-ți totul pe bandă, fără prea multă bătaie de cap. Rarități de care trebuie ținut cont în viață de ți-i dat, asta e, cu unii și cu ceilalți. Croită de EL și noi la mijloc nu mereu în legătură cu EL, ne supunem ori ba. Depinzînd și de alții viața ce-o avem, nu mereu de capul nostru și nu de puține ori ratîndu-ne.
  Și pe mîna altora ce nu țin cont de noi, nu ne pricep și poate nici noi singuri. Nu știm ce vrem cu adevărat, continuu în căutarea a ceva ce poate nu ne iese cum vrem. Nu-i încă vremea și datul ne descalifică și califică cînd și cum vrea.

3063.Recunoscuți după ce nu mai sîntem, ni-i dat

  Noi nu-i nevoi să pierim ca să rodim, ca-n natură sămînța moare pornind viitoarea recoltă. Rodind și-n viață de sîntem dați așa, de nu, de regulă ca și-n natură sîntem recunoscuți pe de-a-ntregul. După ce nu mai sîntem, roadele îs culese de urmașii tăi și ai neamului din care erai. Și de întreaga umanitate de-i așa mare rodirea lăsată și pricepută, că-s multe încă de ne înțeles în lume.
  Și nu de acuma ci de cînd e lumea asta lăsată să se cunoască singură pe ea și natura dată. Și altele nepricepute ce dăinuie la un loc cu destule ce le știm și nu bine. În așa nedreptate conviețuim anapoda, lipsindu-ne multe și mărunte în cunoașterea. Bună și utilă și chiar frumoasă de am dori să fim cum EL ne tot cere și noi ba.
  Am cunoaște de toate trebuincioase, acătării fiind între oameni, în natură și-n fața SA. Dovedindu-ne măcar de început destoinicia omenească dată și încă nu destul desăvîrșită. Împiedicați de neputința de a fi oameni cum ne tot cere și nu putem fi, ne avînd acces de asta la multe încă.

3062.Noi trecători cu reușite ce bat timpul, EL bate...

  EL ne-o creat pe noi și sîntem o vreme în viață pe Pămînt, doar să ne îndeplinim rația de trăire. Conform unor percepte program, ce le urmăm inconștienți în cea mai mare parte. Încă nu sîntem cum trebuie în fața SA, ne mai îndrumă și ne lasă la voia unor căutări. Spre deosebire de noi trecători și cu unele reușite ce bat timpul. EL bate timpul și noi tot trecem pînă ne va veni vremea să conlucrăm împreună.
  Înspre o cunoaștere încă ne aflată, secretă tare, ce o vom ști la data aceea ce numai EL o cunoaște. Că-n timp ne mai amăgim să nu știm vremea cum trece, absorbiți de cîte munci. Ascunși și feriți de ale timpului extreme, dăinuim o vreme dată fără să știm că trăim. Cum de regulă ăștialalți o duc în neștirea lumescului finit, nedrept și inconștient.
  Cu ale vremurilor toate adunate și simțite de-a valma, mințiți și puși pe nedreptăți cît lumea. Aburiți de cîte nelegiuiri LUI și nouă, ne găsindu-ne încă calea de mult ascunsă. Că nu-L merităm și va mai trece ceva vreme, pînă ne va fi timpul cunoașterii slobod.

3061.Nu putem fi oare la înălțimea dorințelor SALE?

  Frica-n cazul SĂU e o soluție, EL ni-o impune, de nu putem altfel ști de EL. Cum ne pretinde a fi, nu ne desăvîrșim că vrem, înțelegînd și putem a fi, ci de frică, tremurînd. Ne dăm la cale, ne șovăind prea mult că nu-i permisă oscilarea, tăgada. Ci supunerea, înfăptuirea cum trebuie, chiar de nu ești convins încă pe de-a-ntregul.
  Așa-i în cazul SĂU și relația cu noi ce avem gîndire și spirit Divin în noi, oare de ce-i așa? Nu ne putem înălța de bună voie pînă la priceperea dorințelor SALE, așa-i de complicat? Și totuși ne scurcicuitează înțelegerea, oblibîndu-ne a fi contra voinței noastre, ne pricepînd. Nu are timp de priceperea noastră încă ne coaptă, o vom diseca treaba altădată, de va mai fi posibil, oare?
  Și de interes, că de regulă, e tabu orice e cam în legătură cu EL și noi încă ne edificați. Cum trebuie în relațiile cu adevărat cumsecade între noi și EL și invers.

3060.Neputința de a fi altfel, ce nu ești și n-ai cum fi

  Mereu sîntem pe aproape într-o realizare oarecare, ce ne va schimba viața, sperăm. Dar mai durează și trăim speranța îndelungată și șubredă uneori, nu ne lăsăm. Copleșiți mereu de vise încă neîmplinite, ci mai și existăm cum putem îndemnați. De neînțelese porniri, căutînd calea întrezărită, clarificată cît se poate întruna.
  Se prea poate, dar nu vreau să cred asta, că-n final dezamăgirea va pune stăpînire. Pe construcția zidită cu atîta speranță de bine, util și frumos, ne dărîmată. Rămîne în picioare ca o stană de piatră, fără viață, rateul suprem poate? Uimirea și neîmplinirea își dau mîna în triumful neputinței de a ști ceea ce nu se știe vreodată.
  Enormă vizibilă adevărata natură a omului pus la zidul vieții, trăind la limita suportabilului. Neputința de a fi altfel, ce nu ești și n-ai cum fi. Și totuși căutai să învingi neînvinsul din tine, nu-i cum te schimba de ești așa.

3059.Nu mai este, ci sporadic ici și colo prin lume

  Adevărat, nedrepții au necazuri ce nu le înțeleg, neîmpliniri și alte greutăți în viață. Și nu-i pricep pe acei mai deosebiți, potoliți, împăcați cu ei însăși, ce au calea lor. Mai altfel și mulțumiți oarecum trec prin viață, neatinși de nevoile ce le percep ăștialalți. De asta și sînt semne de întrebare la care oamenii obișnuiți nu găsesc răspuns. Ei cu de toate felurile de opreliști trăiesc și alții-s feriți, de ce?
  EL ne cere concomitent cu potolirea în viață și cunoașterea LUI, de-i posibil. E totuși de remarcat ceva, doar de cca. un veac EL ne cere să-L știm bine. Cu adevărat Cine E și să ne debarasăm de cîte altele ce nu-L cuprind cu adevărat. Pînă atunci ne era permis și încă este permis acelora doar învechiți în necunoașterea SA autentică.
  Și-n vechimea erelor de mult trecute EL la fel de strașnic cerea supunere poporului SĂU. De atunci, ce azi nu mai este, la nivel de nație, ci așa sporadic ici și colo prin lume împrăștiați. Unii și alții ce-L știu cu bine, căutîndu-I calea corectă, într-o conlucrare cu EL oarecum, cred.

3058.Edifică-te cum trebuie pentru a rezista în rele!

  Cînd lumea ne judecă și mai ales apropiații, deoarece li se pare că sîntem prea pretențioși față de viață. Cerînd ceea ce nu se poate, perfecțiunea, dreptatea, corectitudinea în relațiile interumane. Unde ne trezim, nu știm că societatea-i aiurea, neserioasă, nedreptă, fărădelege? De sus pînă jos, o apă și-un pămînt, de neisprăviți, de la care nu poți cere prea multe, chiar deloc.
  Că nu-ți pot oferi de cît neputința de a fi oameni adevărați, ci fățărnicia și deruta, minciuna în toate cele. Întronată și fudulă tare, că mai are fraieri care trag pentru așa nedreptate, ură și dispreț față de bine și util. Asta-i normal, șmecheri de-ar fi toți, cine ar mai munci ca fraierii pentru ei și acoliții lor, tontălăi. E nevoie de diviziunea muncii bine conturată în așa nedreaptă lume de escroci pînă sus.
  De te simți mai altfel decît restul oamenilor neputincioși și ușor de dus cu preșul. Pleacă din mijlocul lor și edifică-te cum trebuie o vreme pentru a putea rezista în așa neisprăvită conlucrare.

3057.Condiția umană incapabilă, dar gîndirea și spiritul

  Cînd din varii motive cădem voit ori cine știe cum e încercarea dată, în patima banului. Ahtiați de valori materiale de ori ce fel, ori de vițelul de aur, banul, lăcomia nețărmurită. Ne excludem din ținutul spiritualității de orice fel, avînd alt zeu nefiresc și material. Chiar de nedreptele religii cooperează cu minciuna și avarii de orice fel, treaba lor.
  În fața LUI sînt la fel de vinovați toți și trebuie să se îndrepte ca să le fie bine. Că-n nedreptatea închipuită, raiul e pe Pămînt oricum de nefiresc, dar nedrepții i se complac. În nedreptatea în floare fără EL și inumani, imorali și înrăiți la culme. În asemenea condiții părăsirile LUI curg și necazurile așijderea. Și din orice fleac se pot naște catastrofe ce ne pot dărîma, ratînd și așa timida viață nepricepută corect.
  În așa lumesc deșănțat, al urii neîmpăcate, din te miri ce neajuns minor escamotat. Condiția umană e incapabilă de multe ori de ceea ce trebuie, dar gîndirea și spiritul. Ne domină căderile și trebuie vrem nu vrem să ne ridicăm oameni cum trebuie.

3056.A ne atribui greșeli nefăcute, doar să bravăm

  Ne tot străduim mereu, sub diferite imbolduri terestre ori de mai SUS, să dovedim exercițiul spiritual adecvat nouă. Dornici de asemenea afirmări necunoscute, dar strașnic oricînd la o oarecare modă. Ce-i curentă între oameni mereu tentați de a se închina la ceva, orice, numai să fie acolo. Nu ca să umplem timpul, dar totuși e pe aproape, apărînd și alte atracții cu timpul.
  Mai mult ori mai puțin demne de omenescul firesc nouă cu adevărat cu bun-simț și dreptate. În fața LUI și a noastră a tuturora, la o adică.
  Să nu cădem în greșeala stupidă totuși de a ne atribui greșeli nefăcute. Doar să ne dăm rotunzi în fața SA și a celorlalți, crezînd că ne merge înșelătoria. Chiar de-o învățăm și cu responsabilitate adevărată chipurile, nu ține în fața LUI. Așa că vedeți-vă de drumul corect oameni buni, fără farse, exagerări și alte tertipuri ieftine. Vrînd să bravăm cu orice chip, că-i muncă în zadar, nu contează, ba mai mult poate dăuna.

3055.Instinctual porniți eroic sincer, contra firescului

  Bună și sacrificarea în interesul cunoașterii, științei și altor beneficii umane trebuincioase. Neapărat, dacă ne simțim în stare corespunzătoare binelui și moralei. Dar și-n cazul aflării SALE corecte să ne grăbim a afla Adevărul cît mai curat aL SĂU. Și al nostru în legătura ce avem cu EL, neapărat corectă, demnă și fermi.
  Să ne Achităm de ceea ce ne cere și cîntărind împreună să ne dovedim oameni adevărați. Cum și dorim a fi pe Pămînt, aflîndu-ne locul proiectat din zămislirea acestei lumii. Ne echivalînd binele cu răul, ci despărțindu-ne și fiind mereu de partea binelui. Consacrați și respingînd înșelătoria, fățărnicia, minciuna, răutatea și celelalte nelegiuiri.
  Străine de calea ce ne-o tot cere EL nouă a o urma întocmai, știindu-L și corect. Chiar și instinctual porniți spre fapte eroice sincere, nemulțumiți de simpla viețuire.

3054.Înavuțirea fără temei, față de bunul-simț și dreptate

  Spirit pozitiv ne dorește EL să-I fim alăturea, chiar împletind cunoașterea științifică. Cu credința în EL mereu înspre desăvîrșirea trebuincioasă binelui în lumea. Oamenilor de oriunde, cumsecade, informați și utili întrajutorării corecte, ferme și clare. Ferindu-ne de religiile ce ne aburesc cu cîte netrebnicii străine de EL, Unicul din CER.
  Împreună cu Lumea LUI ce domină lumea cunoscută, cît știm, fiind limitați. Și necunoscută în cea mai mare parte a universurilor cîte or fi? CER-ești și Pămîntene cît și altele pe frecvențe și alte ne cunoscute categorii puzderie. Și spirituale în care nu avem mai deloc habar ce și cum deocamdată. În așa nerozii de nedreptăți spirituale mințite, ce ne înstrăinează de EL Adevăratul.
  Oscilăm între materialitate și spiritul cu gîndire înălțătoare, banul cu ale lui meandre necinstite. Înavuțirea fără temei bun și corect față în față cu bunul-simț și dreptatea căpătîi de credință adevărată. Omenescului din noi firesc și inatacabil, de-i cumsecade păzit cum ni-i firea dreaptă.